153 de secunde. Iadul din care nu am învățat nimic

30 octombrie 2018, 09:56 actualizat acum o săptămână
    153 de secunde. Iadul din care nu am învățat nimic

Despre cum ne-am vindecat. Și cum am renunţat încet la gândul că puteam fi oricare şi oriunde. Şi, mai ales, despre cum am uitat că nenorocirea din Colectiv s-ar putea repeta oricând.

De Adriana Oprea, reporter special Libertatea

Atât a fost. 153 de secunde a durat incendiul din Colectiv. Nici n-au avut timp să-i sune pe cei dragi şi să-şi ia rămas bun de la ei. Când primii pompieri au intrat în întunericul din club, printre trupuri neînsufleţite, geci pe jumătate arse şi pantofi desperecheaţi, au zărit luminile telefoanelor care sunau în gol. Pe ecrane apăreau două nume: „Mama” şi „Tata”.

În 153 de secunde nici n-ai timp să te gândeşti că vei muri. Doar unul dintre ei a apucat să mai audă vocea mamei. Avea doar 15 ani şi era speriat. „E întuneric, mamă, şi nu mai pot să ies de aici. Arde totul în jur. Ce să fac, mamă?”. Locuia aproape de club, iar într-un sfert de oră părinţii lui au fost acolo. Cât să-l vadă întins pe caldarâm, în timp ce o asistentă plângea încercând să-l resusciteze.

Era singurul lor copil. Elev la Colegiul Tudor Vianu. „Arde totul în jur, ce să fac, mamă?”

Atât a fost. 153 de secunde a durat incendiul din Colectiv. Nici n-au avut timp să-i sune pe cei dragi şi să-şi ia rămas bun de la ei. Când primii pompieri au intrat în întunericul din club, printre trupuri neînsufleţite, geci pe jumătate arse şi pantofi desperecheaţi, au zărit luminile telefoanelor care sunau în gol. Pe ecrane apăreau două nume: „Mama” şi „Tata”.

În 153 de secunde nici n-ai timp să te gândeşti că vei muri. Doar unul dintre ei a apucat să mai audă vocea mamei. Avea doar 15 ani şi era speriat. „E întuneric, mamă, şi nu mai pot să ies de aici. Arde totul în jur. Ce să fac, mamă?”. Locuia aproape de club, iar într-un sfert de oră părinţii lui au fost acolo. Cât să-l vadă întins pe caldarâm, în timp ce o asistentă plângea încercând să-l resusciteze.

Era singurul lor copil. Elev la Colegiul Tudor Vianu. „Arde totul în jur, ce să fac, mamă?”

Revolta s-a stins odată cu ultima lumânare din marea de candele roșii

153 de secunde, atât a durat iadul. Mai puţin decât ţi-ar lua să asculţi o melodie. Dar mai mult decât timpul în care inimile noastre au tresărit, de spaimă şi de milă, aflând poveştile celor care au trecut prin iad.

Revolta a ţinut câteva zile. Până când s-a stins şi ultima lumânare din marea de candele roşii aprinse atunci în faţa fabricii Pionierul.

Oricare dintre noi putea fi acolo, prins captiv între cele 153 de secunde. Oricare dintre noi putea fi într-un alt club, într-un spital sau într-un cinematograf care funcţiona fără autorizaţie ISU. Oricare dintre noi putea fi în locul părinţilor care acum nu mai au pe cine strânge în braţe.

Dar noi ne-am vindecat. Am renunţat încet la gândul că puteam fi oricare şi oriunde. Şi, mai ales, am uitat că nenorocirea din Colectiv s-ar putea repeta oricând.

Bilanțul sumbru al ultimilor trei ani

Luna trecută, ISU anunţa că 495 de unităţi de învăţământ din Capitală funcţionează fără autorizaţie privind securitatea la incendiu. Şcoli, grădiniţe, licee. În fiecare zi, mii de copii intră pe porţile lor, sub privirile părinţilor care au uitat. Şi de Colectiv, şi de durerea celor care nu mai au pe cine strânge în braţe, dar şi de chinul prin care au trecut supravieţuitorii tragediei.

În octombrie 2015, în România nu exista nici un pat de terapie intensivă, conform standardelor internaţionale, pentru pacienţii cu arsuri severe. Pe cei care au ieşit vii din Colectiv, sistemul sanitar din România i-a oblojit cum a putut. În saloane, la grămadă, în căzi ruginite unde rănile le erau curăţate fără anestezie, între pereţii spitalelor în care infecţiile nosocomiale au intrat adânc, până-n ultima cărămidă.

Mulţi dintre aceia care au supravieţuit incendiului au murit apoi cu zile, ucişi de bacterii şi de mizeria din spitale. Azi, la trei ani de atunci, România are „6 paturi de mari arşi care îndeplinesc toate condiţiile (n.r. – standardele)”, anunţa în iulie ministrul sănătăţii. Şase paturi!

În plus, avem 5.173 de infecţii nosocomiale raportate doar în primul trimestru al acestui an, conform Centrului Naţional de Statistică şi Informatică în Sănătate Publică. 270 de septicemii. 1.030 de infecţii intraspitaliceşti pe secţiile de chirurgie şi 1.170 la terapie intensivă. Toate, doar într-un sfert de an.

Articolul integral aici:

https://www.libertatea.ro/ultima-ora/opinie-153-de-secunde-2438959