Alegătorul cu sânge tânăr. Poveste din viitor

cristian.coman
26 mai 2018, 14:59 actualizat acum 2 ani
    Alegătorul cu sânge tânăr. Poveste din viitor

Mai întâi a fost cuvântul încălcat. Apoi a venit un potop de minciună și a răsărit incompetența. Câtă frunză, câtă iarbă.  Jilțurile și statele de plată erau pline.  Era începutul de secol XXI, la vărsarea Dunării. Lipsa de asumare a incompetenței a dus la negare permanentă și la răsturnarea valorilor. Așa au (re)apărut animalele  adaptate democrației originale, în primăvara celui de-al patrulea an al domniei principelui Iohannis.

Șobolanul de Parlament a trăit la sfârșit de Mileniu II și început de Mileniu III. Se hrănea cu o plantă endemică, o buruiană care acoperea microfoanele și camerele video, denumită de specialiști manipulare și răspândită de specia parazită denumită politicianul oportunist. Nu, nu e același lucru cu ochelarist, această specie a fost vânată în timpul altei ere glaciare, mineriada.

Șobolanul de Parlament a existat vreme îndelungată înainte ca hamsterul – o altă specie de rozătoare de voturi – să îi semnaleze în mod patetic prezența, deturnându-i sensul mai larg apărut după duminica orbului.  Izvoarele  scrise ale internetului și ale memoriei recente vorbesc de el ca despre vârful de gamă a politicianului care vrea să spargă grupul, până spre începuturile votului liber consimțit. Trădarea este o formă de adaptare, deseori confundată cu emanciparea sau eliberarea. Când populațiile de șobolani umplu Parlamentul, se dezvoltă o ierarhie. Iar personalitatea mai puternică devine șeful cuibului.

Șobolanul, ca și hamsterul, a suferit mutații din cauza unui dușman natural, DNA. Însă apartenanța la grup și comportamentul teritorial puternic au slăbit aria de răspândire a DNA, care și-a pierdut - în binoame antropofage - instinctul de răpitor și a permis înmulțirea rozătoarelor. 

Trebuie menționat că o schimbare de ADN a fost remarcată prima dată în evoluția șobolanului de Parlament când a reușit să-și schimbe blana amenințată de DNA și să treacă la liberalii care nu s-au hrănit cu resturi din tomberoane. O specie întreagă a scăpat cu fuga și s-a camuftat sub noua pătură, într-o noapte de alegeri.

În aceeași perioadă, dar între scrutinuri, melcul apare incredibil de rapid, date fiind circumstanțele mijloacelor sale de deplasare. Într-o zonă subcarpatică străjuită de exemplare migratoare numite investitori străini, melcul a devenit brusc etalon pentru viteza de construire a autostrăzilor. Există mărturii online care contrazic această comparație, melcul parcurcând distanțe mult mai mari în timp rezonabil, față de buldozerele clienților șobolanilor mai sus amintiți. 

Cel care l-a invocat, zis și principele care vorbește rar și nu are nicio putere, obișnuiște să folosească un mijloc de locomoție cu două roți și propulsie umană, astfel încât cererile lui pentru drumuri largi, de asfalt, par scoase din cărțile cu regi ai asfaltului.

În alt cuib, dar dependent de ierarhia animalelor cenușii, adaptabile și sociale, pavianul este imaginea politicianului urcat în copacul unui post prea vizibil pentru numărul de cărți citite.  Nimic din ce spune nu poate fi luat ca adevăr sau certitudine.  Prezența lui a fost semnalată târziu, după alte două încercări ale populației de rozătoare de a-și pune un servant capabil să se facă de râs, fără să dea vina pe alții.

În această faună ciudată, populația băștinașă de homo nu-e-treaba-mea nu mai putea să distingă nimic clar sau să înțeleagă de ce somnul națiunii naște monștri. Totul este atât de evaziv... Ceața care o învăluie pare a fi opera unui anestezit. Este acătuită dintr-un element chimic puternic, manipularea, care face specia humanoidă – chiar dacă ar vrea - să nu mai distingă faptele de vorbe nesfârșite. Iar ingredientul principal al maipulării, diversiunea, face și el practic inaccesibilă căutarea adevărului, fie și în varianta energofagă:

„Iohannis minte. Noi am depășit planul la colectare bugetară.”

„Nimeni nu desființează pilonul 2. Dar ne gândim să-l facem opțional.”

„Cum poate să întrebe dacă mai avem bani de pensii și salarii? ”

„Am făcut plângere penală ca și cetățean, pentru înaltă trădare.”

O detoxifiere înseamnă o nouă revoluție? Să ne amintim: acum 29 de ani, teama înăbușită și siguranța locului de muncă au fost răsturnate doar când mulțimile  - cu sacrificii, adică pierderi omenești - au strigat libertate.  Revoluția în forma sacrificiului nu mai este posibilă și nici permisă de conștiința apartenenței la UE.

Acum avem ceața toxică a diversiunilor.  Există specii care rezistă și specii care pier în deprimare.

Alegătorul cu sânge tânăr este sigur una dintre ele.