Brexit sau butoanele undo/ redo ale istoriei

Oana Dusmanescu
Oana Dusmanescu
05 decembrie 2018, 12:10 actualizat acum 4 zile
    Brexit sau butoanele undo/ redo ale istoriei

Faptul că britanicii încep să se răzgândească pe capete în privința desprinderii de Uniunea Europeană nu e o surpriză nici măcar pentru ei. Istoria are mereu suișuri și coborâșuri, iar noi și contemporanii noștri traversăm, fără îndoială, unul dintre acestea din urmă. Cel puțin un lucru inexplicabil, dar pe care unii locuitori din UK îl numesc pe șleau rușine. Legile selecției naturale și ale adaptării și inadaptării la schimbare și-au ocupat spațiul în cel mai improbabil loc – aparent primitor, aparent tolerant, aparent deschis.

Bufnițele nu sunt însă ceea ce par a fi – replica aceasta din Twin Peaks se potrivește de minune, ca înțeles, imagine și atmosferă cu toată ceața de înțelegere și mai ales de neînțelegere din jurul Brexitului. La început englezii au dat senzația că știu exact ce fac, cu eleganța și conservatorismul tipic insulei. Multe confuzii și nesiguranțe se ascund însă sub cele mai bruște gesturi – ale oamenilor și ale națiilor. Când te joci de-a realitatea virtuală la referendum uiți probabil că butoanele de undo și redo nu sunt afișate undeva în partea de sus a pălăriei sau ochelarilor din viața reală, ci doar în jocuri pe calculator și documente Word.

Brexitul e cea mai bună dovadă că tot IQ-ul lumii s-a strâns grămadă în Silicon Valley, iar restul oamenilor, inclusiv cei mai civilizați dintre noi, par depășiți de întrebări simple, care ar trebui să aibă răspunsuri simple. Și instinctele de supraviețuire au dispărut parcă. Vehemența aplicată greșit și pripit va schimba pentru totdeauna lumea, iar Brexitul va apărea în manuale alături de ciuma din secolul XIV sau de marele incendiu londonez din 1666. Dezastrele sunt de mai multe feluri și e clar că progresul nu garantează, paradoxal, eradicarea lor.

Secretul e, în cazul Brexit, că există buton de undo. Rămâne de văzut dacă Marea Britanie va apela la mecanismul legal prin care poate renunța să părăsească Uniunea. E ca și cum ai pune două mașini să fugă una spre alta din direcții diferite și să aștepti ca unul dintre șoferi să tragă brusc de volan ca să evite coliziunea. Așa numitul joc chicken.

Încă nutrim speranța că manevra va aparține mașinii cu volanul pe partea dreaptă.