Când Halep și Williams joacă mai ales pe Internet

Oana Dusmanescu
Oana Dusmanescu
21 ianuarie 2019, 11:37 actualizat acum 10 luni
    Când Halep și Williams joacă mai ales pe Internet

Mi-a fost frică de când mă știu de meciurile dintre Simona Halep și Serena Williams. Frică și un strop de rușine. Vâltoarea de ură din partea compatroților noștri la adresa americancei e absolut uluitoare – jignirile devin din an în mai mai creative și ”balena” sau ”hipopotamul” sunt cele mai dulci dintre ele. Urmează batjocoritor și laș o rivalitate care de fapt, se pare, nu există. Sau există mai degrabă dincolo de terenul de tenis și de rachetele celor două mari jucătoare. E războiul cu un dușman imaginar, așa cum poporului român îi place deseori să și-i construiască, în mod superficial și revanșard.

Cum rasismul e très passé și Facebookul robotizat nu mai înghite astfel de ieșiri, probabil comentatorul român de Internet s-a trezit văduvit de una dintre cele mai tăioase arme. Au rămas în top însă ”dopata” și ”bărbatul”. Lucruri deja demontate – Serena a fost printre cele mai testate jucătoare în privința dopajului în 2018, după ce a născut și s-a întors în circuitul WTA.

Genul de meci care se tranșează în afara liniilor albe de pe arene, inclusiv cel de la Australian Open 2019, chiar dinaintea lui, nu are nicio legătură cu sportul. În plus, deși de obicei umilirea reprezintă o armă psihologică de calibrul unui tun, de data asta ea lucrează în gol. Serena Williams nu înțelege.

 În locul Simonei, nu mi-aș dori să fiu susținută în acest fel. Un adversar nu se măsoară în culoare, greutate sau echipament excentric. Ele știu cel mai bine, și una și cealaltă, că binele și răul se împart în sport între luciditate și confuzie, între cifrele 0 și 1, între triumf total și pierdere iremediabilă. Fiecare lovitură pe care o dau în sfera verde, care călătorește la nesfârșit între ele, e deasupra oricărei jigniri și a oricărei exagerări.

Din păcate, tenisul nu educă în acest sens. În mod descurajator, pare că nu educă deloc. Ne uităm în van la turnee de Mare Șlem sau la competiții mai banale, respectul reciproc și progresul fug pe lângă noi cu viteză de pasăre-n zbor, într-un act de fals patriotism care nu ajută pe nimeni. Hrănește doar pofta punctuală și meschină de circ, când un astfel de meci ar trebui să fie spectacol de înaltă clasă.

Facil. Ne place tot ce vine facil. Lor însă nu. Simona sau Serena sau indiferent cum le-ar chema ne împrumută varianta simplificată, tabloidă, a confruntării lor de la Melbourne sau de aiurea. Din meciul internauților însă nu câștigă nimeni.