Ce nu a făcut România săptămâna asta

cristian.coman
07 martie 2018, 02:21 actualizat acum 2 ani
    Ce nu a făcut România săptămâna asta

Un prieten mi-a dat o idee. „De ce nu faceți voi în presă o rubrică legată nu de ce s-a făcut, ci de ce nu s-a făcut în țară?” În timp ce spațiul mediatic e plin de dezvăluiri, de bombe de presă, de intenții extraordinare, la firul ierbii nimeni nu mai pare să aștepte nimic.  Românul s-a blazat. Pentru el nu a venit încă rândul.

La promisiuni însă, robinetul e deschis. Online-ul și on air-ul sunt pline. Avem unele proaspete.

Ministrul finanțelor ne anunță acum că până în 2019, relația cetățeanului cu fiscul va fi doar online.

Aflăm că anul asta, peste terenul agricol al României se vor așeza 60 de kilometri de autostradă.

Aflăm că în 2020, anul Campionatului European de Fotbal, vom avea linie de metrou până la Aeroportul Otopeni.

Încă 36 de avioane F16 vor traversa cerul Patriei. De ce doar 36?

Că se lucrează la proiectul trenului rapid București – Budapesta. Da, nu e basm. În limbaj oficial, se numește „proiect”.

Se lucrează și la podul peste Dunăre de la Brăila.

Că în București se va putea circula și cu mașina.

Că vom plăti pătrunjelul cu euro.

Că imunoglobulina va curge la robinete.

La promisiuni, se poate și mai bine. Am avut altele și mai gogonate. De cei 1200 de kilometri de autostradă vă amintiți? De Dracula Park? De 1 milion de locuri de muncă? De școlile din  țară care nu vor mai avea veceurile în fundul curții?

România a trecut peste ele.  Acum avem justiție. Mai exact tele-justiție. Ce ne mai trebuie? Da, de fapt, ne pregătim pentru viitoarele promisiuni. Urmează alegerile din 2019. Deschideți televizoarele, smartphone-urile, radiourile. Urmează o promisiune importantă pentru țară. În 2018, facem promisiuni mai sobre, suntem importanți. E Centenarul. Nu putem să promitem niște nimicuri.

Am fost mereu între două lumi. Lumea celor care nu fac și nu răspund și lumea celor care fac și răspund. Aceasta din urmă este lumea pe care ne-am dorit-o. De la 1 ianuarie 2007, de când am intrat în spațiul civilizației. Un steag cu 12 steluțe trebuia să fie pașaportul pentru responsbilitate. Am luat pașaportul, iar după aia am aflat că suntem pregătiți pentru hipermarketuri. Dar nu suntem pregătiți să le umplem noi. Doar să le golim. Și, culmea, ne pricepem. Paradoxul românesc: nu ai bani, schimbi 100 de euro.

Parcă am avea nevoie de încă ceva. Ceva ce nu s-a promis.

Niște certitudini.