Crima organizată nu e crimă

Maria Andries
Maria Andries
20 iunie 2018, 15:42 actualizat acum un an
    Crima organizată nu e crimă

În anul acela, 2018 – aşa s-ar scrie Moromeţii zilelor noastre, ţara, din obişnuinţă, din reflex condiţionat istoric, avea nesfârşită răbdare cu guvernanţii ei. Guvernanţii ei însă n-aveau răbdare cu Justiţia. -Peste o sută de amendamente depuse la proiectul noilor Coduri Penale au fost dezbătute într-o oră. În două zile, Comisia Iordache a muncit cât trei guverne, Boc, Ponta şi tehnocraţii, în şapte ani. Precedenta schimbare a Codurilor a început în 2009 şi s-a încheiat în mai 2016, printr-o ordonanţă a cabinetului Cioloş. Ultimele modificări au fost operate pentru a acorda legile cu decizii ale Curţii Constituţionale, normele UE şi jurisprudenţa CEDO.

Actualele modificări urmăresc să armonizeze pedepsele cu nevoile infractorilor.

Ce poţi să zici de hărnicia asta? Să fie într-un ceas bun! Demonstraţia de forţă cantitativă din Parlament prelungeşte şi completează demonstraţia de forţă organizatorică de la mitingul în alb. Puterea chiar e pusă pe curăţenie: începând cu închisorile şi terminând cu sertarele, unde se mumifică reforme, ca reforma în educaţie.

Graba asta de a schimba tot şi pe toţi din parchete, tribunale, curţi şi palate a frânat munca magistraţilor. Mari dosare, cu prejudicii de zeci de milioane de euro, au fost prescrise sau retrimise spre judecare. Totul e iertat sau urmează să le fie iertat politicienilor, prin grija solidară a colegilor din Parlament.

Un procuror care începe azi să ancheteze o faptă află mâine, din noile Coduri Penale, că fapta e de haiducie prost înţeleasă, nu de corupţie. Sau, dacă e, totuşi, vorba de corupţie, după ani de proces, fapta va fi sancţionată cu un concediu în vila construită din bani delapidaţi. Crima organizată nu mai e crimă, ci manifestare a libertăţii de asociere şi a spiritului întreprinzător. Ideea de dreptate e bagatelizată până la stadiu de moft al societăţii civile.

Ce mai e bagatelizată, în acest heirup legislativ? Dezbaterea. Însăşi esenţa parlamentarismului. Votul liber şi popular e necesar, dar nu suficient pentru ca democraţia să fie democraţie. E nevoie şi de dialog, de consultare publică, de părerea celuilalt. Pentru majoritatea PSD-ALDE, legitimată la urne, a devenit tipică eschivarea de la discuţii. Legi importante, cum e cea care elimină criteriul preţului cel mai scăzut din achiziţiile publice, sunt aprobate tacit. Sau, sub presiunea termenelor din instanţă, trec în zbor, peste „ciocul mic”al Opoziţiei.

Modificarea Codurilor Penale în ritm de sârbă nu arată doar că deputaţii Puterii au talent. Şi votează mai repede decât vorbesc sau decât citesc textul de lege. Nu arată doar că, după modelul paradisului fiscal, e posibil şi un paradis penal. De altfel, ne-am convins de asta, în epoca de aur a baronilor locali. Această fugă înapoi, spre vocea unică a partidului unic, care anulează orice altă voce, arată că ne aflăm la răscruce, între stat de drept şi stat totalitar. Şi încă putem alege. Pentru că democraţia, dreptatea, libertatea sunt alegeri pe care le facem zi de zi, în fiecare zi, nu doar într-o singură zi, dintr-un an electoral.