Criza manualelor / Părinţii către ministrul Educaţiei: “Să facem schimb! Să plătească el meditaţii la română!”

Maria Andries
04 august 2018, 18:22 actualizat acum un an

Reportaj cu părinţi despre manualele şcolare

Ministrul Educaţiei a recunoscut, săptămâna asta, că „manualele este un subiect intens” şi că Editura Didactică şi Pedagogică nu e pregătită să se ocupe de el. Potrivit lui Valentin Popa, anul acesta nu există o criză de manuale, ci „o criză de scriitori de manuale”.

Iulian Cristache, preşedinte ANP: „Unice sau nu, manualele să fie la timp!”

Am întrebat şi părinţii, „finanţatorii” sistemului de învăţământ, ce cred despre manuale şi ce aşteptări au de la Minister. Unii sunt optimişti, cei mai mulţi, resemnaţi.

Preşedintele  Asociaţiei Părinţilor din România, Iulian Cristache, se numără printre cei încrezători că manualele vor ajunge la timp la începutul anului şcolar: „Mi s-a garantat de la Minister că manualele din trunchiul comun, cel puţin, vor fi pe bănci în toamnă”.

De loc din Alexandria şi tatăl unei eleve de clasa a VII-a, Cristache susţine că părinţii ar trebui să fie o voce care să se audă mai autoritar, în consiliile şcolilor. „De exemplu, un sistem integrat de şcoală după şcoală, plătit de comunitatea locală, le-ar uşura copiilor povara zilnică a temelor. Nu se va face, dacă părinţii nu pun presiune pe directori, să solicite finanţări de la primării”.

Reporter: Ce părere aveţi despre proiectul „manualului unic”?

Iulian Cristache: Pe noi, ca federaţie, nu ne interesează cine editează manualele. Ne interesează să avem manuale la timp, cum nu am avut în ultimii 20 şi ceva de ani, şi să fie de calitate. Astfel încât copiii să dobândească competenţele-cheie specifice la nivel european. Am auzit că se spune „domne, revenim la comunism, la o singură editură”. Dar există mai mulţi autori de manuale, care propun manuscrise.

Reporter: Credeţi că Editura Didactică şi Pedagogică poate gestiona întreaga producţiie de manuale?

Iulian Cristache: Nici editurile private nu au avut din prima logistica şi resursa umană, ca să editeze aceste manuale. Nemulţumirile noastre, ale părinţilor, sunt legate de faptul că lipseşte cu desăvârşire partea legată de aplicaţii. Adică, la fizică, la chimie, să te duci şi în laborator. Partea de predare şi cea de evaluare iau prea mult faţă de partea practică.

Reporter: Şi ce soluţie vedeţi?

Iulian Cristache: În primul rând, numărul de copii din clasă ar trebui să fie corespunzător. Sunt prea mulţi elevi într-o clasă şi profesorii nu se pot ocupa cum trebuie de instruirea lor. Cred că ar trebui să discutăm mai serios despre sistemul „şcoală după şcoală”, cum au asiaticii. Copiii la şcoală mănâncă, îşi fac lecţiile, când vin acasă, vin să se odihnească, să socializeze cu familia. La noi, dacă un copil nu ştie să-şi facă tema şi spune că n-a ştiut, există riscul să fie luat în bătaie de joc, să fie umilit.

Reporter: Există „instituţia” meditaţiilor.

Iulian Cristache: Există, dar noi ne-am opus meditaţiilor cu profesorul de la clasă. Am elaborat un cod de etică, urmează să fie aprobat de Comisia pentru Dialog Social, de la MEN. A tot fost plimbat în ultimii şase-şapte ani. Prin aceasta, vrem să-l ajutăm pe acel părinte care este constrâns să facă meditaţii cu profesorul de la clasă. Eram sesizat pe această speţă şi nu puteam demonstra.  

„Ghiozdanele depăşesc greutatea legală!”

Reporter: Ce părere aveţi despre auxiliare?

Iulian Cristache: Acum sunt autorizate, avizate, foarte bine. Numai că rămâne o altă problemă: greutatea ghiozdanului. În special la ciclul primar. Fata mea trece în clasa a VII-a. Este prea mult ce cară zi de zi în ghiozdan. Scrie în lege, e ordin de ministru, nu trebuie să depăşească 2,5 kilograme. Cât să cântărească o carte? 200 g, 300 g. N-ar trebui să depăşească.

Reporter: Şi de ce depăşeşte?

Iulian Cristache: Pentru că vin cu acele auxiliare, groase, care au devenit o modă. De ce au apărut? Din cauza manualelor făcute de edituri, se spunea că nu sunt bune. Ăsta e discursul unui profesor la clasă. Auxiliarele aveau nişte comisioane babane, scuzaţi expresia. Au fost interese. Are şi Ministerul o vină, că a aprobat acele manuale. Nu-l obliga nimeni să aleagă ce e bun din ce e prost.

Reporter: Ce părere au părinţii despre schimbarea planurilor-cadru, la liceu şi gimnaziu?

Iulian Cristache: Nu planul-cadru e problema, ci programa şcolară. Şi resursa umană, e important să avem profesori buni. Din păcate, învăţământul la noi se bazează pe instrucţie. În lege spune că învăţământul e centrat pe elev. Nu e centrat pe elev. În momentul ăsta, e centrat pe profesor, să-şi facă norma didactică. Elevii de azi au nevoie de un alt tip de interacţiune cu profesorul.

„Învăţământul e centrat pe profesor, nu pe elev”

Reporter: La nivel de sistem, cum poate fi schimbată asta?

Iulian Cristache: La nivel de sistem, au crescut salariile şi consider că şi profesorii sunt datori să dea ceva înapoi. E drept, un profesor debutant are salariul prea mic. Degeaba ai vocaţie, dacă n-ai salariu atractiv. Trebuie motivaţi tinerii, să vină în şcoli într-adevăr cei mai buni. Apoi, din câte am aflat, nu se face destulă practică pedagogică în facultăţi. Avem nevoie de formare continuă pentru profesorii din sistem.

Reporter: Şi de ce mai e nevoie, în opinia părinţilor?

Iulian Cristache: De finanţare. Nu dai din prima şase la sută la Educaţie, înţeleg, n-o să vedem niciodată aşa ceva, peste noapte. Dar măcar o creştere constantă trebuie făcută, anual, asumată de toate partidele politice, până ajungi la şase la sută. Asta e strategia pe care i-am prezentat-o şi doamnei premier Dăncilă. Ne-a spus că agreează şi că va vorbi cu ministrul de Finanţe.

Reporter: Ce părere aveţi despre condiţiile din şcoli, despre toaletele din curte, lipsa avizelor de securitate la incendiu?

Iulian Cristache: Nu e vorba de lipsa banilor aici. Sunt bani în sistem cu nemiluita, dar se cheltuie unde nu trebuie şi se duc pe parandărături. Altfel nu se explică de ce aceste haznale din curtea şcolii costă zeci de mii de euro. Cât o vilă dată la roşu. Să fim serioşi! Există o instituţie care se numeşte Curtea de Conturi. Dacă nu se pune piciorul în prag, o să suportăm aceste abuzuri cincizeci de ani de acum încolo.

Părinte: „Tinereţe fără bătrâneţe... La clasa întâi?”

Încărcate, încâlcite, învechite. Aşa descriu părinţii manualele şcolare. „Să fie mai aerisite”, cere Anamaria, cu ochii la băieţelul ei de clasa a II-a, care se urcă pe tobogan. „La clasa întâi trebuie să ştie să citească, dar nu pot urmări un text cap coadă. Copilul nu înţelege, îşi pierde încrederea. Al meu e deprimat după primul an de şcoală”.

Părinţii care fac teme cu copiii trebuie să renunţe la timpul liber, spune Anamaria: „Stai cloşcă, nu mai ai viaţă. Caietul de vacanţă a fost foarte dificil. Au avut de învăţat tabla înmulţirii. Ca pe o poezie, cum altfel? Ce să-i explice un părinte? Greuceanu nu e un basm pentru clasa întâi. Nici Tinereţe fără bătrâneţe. Mi-a şi spus fiu-meu că nu-i place cum se termină”.

Elena are un băiat de clasa a XI-a. Spune că auxiliarele, nu manualele sunt „adevărata afacere în şcoli”, „de aceea sunt manualele prost făcute, să fie nevoie de auxiliare”. „Manualele ar trebui adaptate vremurilor noastre. „Fraţii Jderi”... Pe bune? „Viaţa ca o pradă” la gimnaziu... Nici „Moromeţii” nu-l înţeleg copiii din ziua de azi. Se pune accentul pe un naţionalism prost şi nu pe realitate”.

„Da, e încărcată programa la unele materii”, spune Roxana, mama unui băiat de clasa a X-a. „Dar trebuie avut grijă când scot, că nu se mai înţelege nimic, dacă scot prea mult”. Roxana crede că manualele ar trebui să fie însoţite de materiale în format electronic. „Să aibă CD-uri, audio sau video, mai ales cele de limbi străine. Sau CD-uri cu experimente la chimie, la fizică, cu hărţi, cu filmuleţe la istorie, la geografie. Şi să fie informaţii actuale în ele”.

Alte păreri ale părinţilor puteţi afla din materialul video. Dacă elevii încă speră la miracole, părinţii nu mai aşteaptă nici strictul necesar de la Ministerul Educaţiei. S-au convins că în portofelul lor, nu în strategiile MEN, se află cheia pentru viitorul propriilor copii.