Cum funcționează fondurile suverane de investiții

06 iunie 2018, 17:52 actualizat acum un an
    Cum funcționează fondurile suverane de investiții

Daniel Ionașcu

Principalele state ale lumii care dețin fonduri suverane și de dezvoltare nu investesc în infrastructură, ci în alte companii care apoi să le aducă profituri.

Cel mai mare fond suveran din lume este cel al Norvegiei, fiind alimentat cu banii din petrolul și gazele extrase din Marea Nordului. Numai că acesta nu investește în propria țară, pentru a nu crea inflație.

Acesta are active de peste 1.000 de miliarde de dolari și investește în cumpărarea de zgârie-nori în Marea Britanie sau diverse societăți, inclusiv în țara noastră. Fondul suveran al Norvegiei are acțiuni la Petrom, Transgaz, Romgaz, Electrica, Digi sau uzina Compa Sibiu, plus Banca Transilvania și BRD.

Per total, acesta are investiții în peste 9.000 de companii din 75 de țări. Fondul este manageriat de către Norges Bank, banca centrală a Norvegiei.

Abu Dhabi Investment Authority este fondul suveran al emiratului Abu Dhabi. Acesta este cel mai mare fond suveran din Orientul Mijlociu. Anul trecut avea 828 de miliarde de dolari la activ. Între participațiile sale se află o cotă la compania de gaze Gassled din Norvegia, aeroportul Gatwick din Londra, hoteluri în Hong Kong, firme de energie regenerabilă în India.

Emiratul bogat în petrol mai are o serie de fonduri și companii de investiții, respectiv Mubadala Developement Company (125 miliarde de dolari) și Abu Dhabi Investment Council (110 miliarde), în vreme ce vecinii din Dubai au Investment Corporation of Dubai (209 miliarde de dolari).

China Investment Corp este al treilea fond suveran din lume, acesta având active de 813,7 miliarde de dolari. Deține acțiuni la Thames Water – compania de apă a Londrei, are o participație la aeroportul Heathrow sau sediul din Londra al Deutsche Bank.

Arabia Saudită are acțiuni la Uber, Qatarul la Volkswagen

Arabia Saudită, Qatar, Kuweit sau Singapore fac și ele același gen de investiții. SAMA Holdings, fondul suveran din Arabia Saudită, are 514 miliarde de dolari la dispoziție și a investit 3,5 miliarde de dolari în Uber.

Qatar Investment Authority are are 320 de miliarde de dolari în gestiune și deține 17% din acțiunile grupului Volkswagen, dar și un pachet la banca britanică Barclays.

Kuweitul are Kuwait Investment Authority, cu 642 de miliarde de dolari sub aripă, iar Fondul Național de Dezvoltare al Iranului are alte 91 de miliarde.

Singapore investește în China, SUA și Elveția

Cele două fonduri ale statului Singapore au aceeași politică. Temasek Holdings, unul dintre acestea, deține acțiuni la Singapore Airlines, Singtel sau banca indoneziană Danamon.

De asemenea, GIC Private Limited – celălalt fond de stat din Singapore – are acțiuni la banca elvețiană UBS, la colosul bancar american Citigroup sau la retailerul online chinez Alibaba.

Contradicție în termeni

De regulă, fonduri suverane au statele care au excedent comercial. Acestea sunt, în principal, statele exportatoare de țiței, precum Arabia Saudită, Qatar, Norvegia etc. Acestea sunt forțate să investească banii din surplus pentru a nu cauza distorsiuni economice în propriile țări prin aprecierea monedelor locale. De regulă, fondurile suverane investesc în active lichide, adică unele care se pot vinde foarte ușor. Sunt preferate, astfel, titluri de stat, obligațiuni sau acțiuni tranzacționate pe bursă.

În niciun caz, fondurile suverane nu investesc în construcții, infrastructură sau lucrări care nu aduc profit. Iar România are deficit, nu excedent, adică cheltuie mai mult decât produce.

Fondurile de dezvoltare au altă menire, adică fix investițiile de acest fel. De regulă, fondurile de dezvoltare au ca scop gestionarea companiilor de stat și bagă bani în proiecte care să aducă profit. Scopul lor este ca, în final, statul să poată folosi sumele produse de acestea la plata pensiilor.

Exemple din Rusia și SUA

Numai că varianta românească este și fond suveran și de dezvoltare și investiții. Însă fondurile suverane trebuie separate de cele de dezvoltare și investiții pentru că scopul lor este altul.

Spre exemplu, Rusia a avut un fond suveran alimentat cu banii din exporturile de petrol. Acesta avea 90 de miliarde de dolari în 2014. Dar, după anexarea Crimeei și sprijinirea insurgenților din estul Ucrainei, Rusiei i-au fost impuse sancțiuni financiare internaționale. La începutul acestui an, în fondul suveran nu mai erau bani, aceștia fiind folosiți pentru acoperirea deficitului bugetar.

Rusia mai are însă un fond. Numit Fondul Național de Bunăstare, acesta are la rândul său 74,2 miliarde de dolari la pușculiță. O parte din acești bani au fost investiți în infrastructură, iar restul sunt folosiți pentru a sprijini plata pensiilor.

SUA au, la rândul lor, un fond. Numit Social Security Trust Fund, acesta nu este considerat un fond suveran. Acesta are peste 2.790 de miliarde de dolari sub oblăduire, dar din aceste sume se plătesc cheltuielile sociale ale guvernului, de la pensii la ajutoare. Se estimează că acesta va fi epuizat în jurul anului 2034.

Franța, Italia și Germania au bănci de dezvoltare

Franța are o entitate numită Caisse des dépôts et consignations, înființată în 1816, iar aceasta acționează ca un braț de investiții al Guvernului. Aceasta are acțiuni la poșta franceză, companii de servicii, bănci și asigurări și se află sub controlul Parlamentului. În total, are active de peste 150 de miliarde de euro. Nici aceasta nu face autostrăzi sau spitale, după cum nu face nici echivalentul său italian, Cassa Depositi e Prestiti.

Aceasta din urmă este echivalentul unei bănci de investiții și a fost înființată în 1850. Instituția are în total active de peste 420 de miliarde de euro și concentrează participații la giganții energetici Eni și Enel, Telecom Italia și o serie de fonduri de investiții.

În fine, în Germania există KfW, o bancă de dezvoltare prin care Germania a salvat giganți precum Commerzbank de la faliment în timpul crizei financiare din 2008. KfW deține acțiuni și la Deutsche Post și Deutsche Telekom.