Contributori

Despre trup, suflet și ștampilă

Maria Andries
Maria Andries
09 octombrie 2018, 09:57 actualizat acum o săptămână
    Despre trup, suflet și ștampilă

“Feciorul de 13-16 ani: Tati, tati… Vreau să fiu femeie și să folosesc toaleta femeilor! Tatăl: …?!?!fghdfhtyu?!?!, Copilul: Am văzut la școală un film cu transgenderi și am dreptul de a alege ce sunt!”. Tatăl: …?!?!fghdfhtyu?!?!.”

Cu astfel de dialoguri imaginare, au pledat activiștii cauza redefinirii familiei în Constituție.

La prima vedere, pare a fi vorba despre teama secretă a oricărui părinte: ăla micul se va face mare într-o bună zi. Și, supus fiind la tot felul de influențe din lumea exterioară, va începe să ia decizii de capul lui.

Copilul imaginar din textul de propagandă este un copil norocos. Are acces la educație, adică merge zilnic la o școală unde există simultan retroproiector și curent electric. Despre toaletă nu se menționează dacă e în curte sau în interior.

Apoi „feciorul”, termen tradițonal pentru adolescent, are cel puțin un părinte atent la el, preocupat de ceea ce învață la școală, nu plecat la muncă în Italia, nu mort de beat. E drept, părintele are unele probleme de exprimare, care nu-l împiedică, totuși, să fie un tată bun, după cum nici pe Dănuț Andrușca nu l-au împiedicat să fie ministru.

Votezi pesedeu, votezi Dumnezeu!

“Apără copiii României!” Așa suna unul dintre îndemnurile de a merge la referendum. De parcă era vorba de o campanie pentru vaccinarea antigay. După referendum, n-a fost vorba decât despre adulți, ca de obicei. Adulți care beau cafea și fumează, duminica, în loc să se reculeagă în cabina de vot, îi arată cu degetul preotul Constantin Necula, o voce stahanovistă a Bisericii Ortodoxe.

Absența de la vot e absența unei “majorități declarative creștine care nu știe Crezul” și “se afundă într-o credință personală”. Ceea ce nu poate duce decât la: “Tati, tati… Nu mai vreau la ora de religie!” Sau “Tati, tati… am dreptul să-mi aleg singur religia!”.

Majoritatea asta „declarativă” a dat până acum pentru Catedrala Mântuirii Neamului peste 300 de milioane de lei. Plus un teren evaluat la 200 de milioane de euro. Să fie primit! Pe când BOR n-a declarat încă suma cu care a contribuit la construcție.

Biserica a încercat, fără succes, să plaseze referendumul în categoria războaielor sfinte: cu ștampila în mână, spre salvarea sufletelor și, de ce nu, a trupurilor, de ispita transgenderismului. De “blestemata teorie satanică” a egalității dintre bărbați și femei. Dar în spatele oricărui război de succes se află niște politicieni puterrnici și socotelile lor.  

Predicând exoftalmic mersul la vot, BOR n-a făcut jocul lui Dumnezeu, ci al lui Pesedeu. Trebuie să-și asume alegerea până la capăt, nu doar pe ici, pe colo, pe la finanțările esențiale.  

Un sfert de million de malnutriți

Grija față de copii a Bisericii, precum și a politicienilor durează, prin tradiție, fix cât campaniile.

Discuția principială despre familie trebuie s-o purtăm abia de acum încolo, dar nu în termenii alegoriilor biblice și ai butadelor mirene. Putem mai elegant de atât. Și nu înainte de a avea acele discuții legate de nevoile de bază. Nevoi ale familiei, ale copiilor, ale părinților.

Există drepturi ale copiilor, protejate prin Constituția României și încălcate zilnic în realitate. Unul din cinci copii din mediul rural nu poate urma mai mult de opt clase. Microbuzul spre liceu costă. Unul din trei copii din mediul rural suferă de malnutriție. Adică e prost hrănit. Asta înseamnă dezvoltare întârziată pe toate planurile, inclusiv dezvoltarea intelectului.

Un sfert de milion de copii malnutriți, ăsta nu e un număr care să producă oftaturi și ochi dați peste cap în amvon sau în Parlament. Dacă malnutriții folosesc toaleta corespunzătoare, nu avem motiv să coborâm fulgerele din pod, pentru a rămâne cu slănina din Rai.

Documentele se află la Ministerul Sănătății. Au fost publicate în Libertatea. Din 32 decese cauzate de rujeolă, raportate anul trecut, patru au trecută la cauzele morții și malnutriția.

România secolului XXI. Epidemii de rujeolă, copii flămânzi, școli de secol XVIII. Un copil prost hrănit e un copil mai puțin rezistent la infecții. Sunt zone în țară unde rata malnutriției în rândul copiilor depășește cinci la sută, pragul care impune intervenția Guvernului. 

A intervenit Guvernul? Nu. Nu dă banii pe prostii, ia “tati, tati…” la copii.