Doina Cornea – simbol fondator al anti-comunismului militant

Claudiu Saftoiu
05 mai 2018, 08:51 actualizat acum 2 ani
    Doina Cornea – simbol fondator al anti-comunismului militant

Încet, încet, dispar dintre noi simbolurile fondatoare ale rezistenței civice anti-comuniste. O dată cu ele, se șterg din memoria colectivă acțiunile și evenimentele anti-comuniste, de dinainte și după Decembrie 1989. Moartea dizidentei anti-comuniste Doina Cornea reamintește unei țări care suferă mult și uită ușor că prezentul de astăzi al României se datorează în mod esențial celor care au cerut și cer - în fiecare zi -, dreptul la libertate în țara lor. Cel mai important criteriu de apreciere a unui bun cetățean este dacă acesta luptă pentru propria libertate, în societatea în care trăiește. Dacă societatea atacă cetățeanul, și nu îl protejează, dacă îi curmă șansele, și nu i le acordă, dacă îi curmă visurile, și nu i le încurajează, atunci societatea devine dușmanul cetațeanului, al omului simplu. Așa s-a simțit Doina Cornea în toată viața sa, stinsă la 88 de ani: un cetățean atacat de propria societate.

Samizdat, dizidență activă – o viață întoarsă cu fața spre răul din societate

Regimul comunist i-a frânt viața doamnei Cornea, încă înainte ca viața ei să își urmeze clipele. Tatăl, considerat de comuniști un ”exponent burghez”, a fost scos din viața profesională administrativă, imediat după 1945. Doina Cornea a avut de suferit permanent din pricina acestei ”încadrări” ideologice a familiei sale. Această nedreptate administrată de timpuriu a determinat-o pe profesoara de franceză să vadă, foarte devreme, în societatea comunistă, propriul său dușman personal. Și, în nume personal, fără să aștepte nimic, de la nimeni, niciodată, Doina Cornea a pornit lupta sa de o viață. Un samizdat de o tenacitate uimitoare a marcat primele sale acțiuni subversive. În plin regim comunist, scria manifeste pe care le lăsa în locurile publice intens circulate din Cluj-Napoca. Așa a și fost prinsă de autorități. A luat poziție față de revolta anti-comunistă a muncitorilor de la Brașov, din 15 noiembrie 1987. A trimis scrisori în străinătate, la ”Europa Liberă”. Prima dintre scrisori a fost cusută într-o păpușă, de teamă că ar putea fi confiscată la trecerea prin vamă. O dizidență înverșunată a transformat-o pe Doina Cornea într-un reper de conștiință națională anti-comunistă. În timpul evenimentelor din 1989, devenise atât de ”marketabilă” (vandabilă), încât puterea nou instalată i-a cerut să legitimeze primele acțiuni coercitive împotriva mulțimilor de români care se adunau în mitinguri de protest din ce în ce mai mari. Dar luptătoarea anti-comunistă a declinat rapid alinierea, prin complicitate.

Ca prezență publică, Doina Cornea avea o voce stridentă, aproape supărătoare la auz, și era o persoană care nu punea preț eticheta vestimentară. Importanța prezenței sale publice consta în cu totul altceva: spunea doar ce voia să spună, indiferent de așteptările cei din jurul său. În anii 90, alături de alți câțiva, foarte puțini anti-comuniști autentici, a reprezentat blazonul unei noi Românii, oamenilor care au militat pentru Punctul 8 de la Timișoara – fără comuniști la conducerea țării.

Anti-comunismul, la butoniera oportuniștilor politici

Curentul anti-comunist, la modă în anii 90, a produs schimbări majore în societatea românească, deși a fost înăbușit practic prin mineriadele succesive, prin intimidarea manifestațiilor de stradă, prin opțiunea democratică majoritară a alegerii lui Ion Iliescu - un comunist autentic și declarat -, ca primul președinte al României decomunizate. Curentul anti-comunist a dat societății o organizație de elită, Alianța Civică, din care s-a creat Partidul Alianța Civică; a dat o mișcare social-politică de o importanță copleșitoare, Convenția Democratică din România(CDR). La rândul ei, CDR a dat un președinte de țară, Emil Constantinescu. Apoi, curentul anti-comunist a obosit. Dar pentru faptul că devenise și el ”marketabil”, a fost pus, iar și iar, la butoniera candidaturilor la președinție a multor personaje. Care i-au păcălit pe anti-comuniștii naivi să îi voteze, apoi le-au dat cu tifla, după ce năravurile de putere au laut locul juruințelor anti-comuniste.

Viața anti-comuniștilor nu a fost niciodată ușoară

Monarhistă devotată, idolatră, Doina Cornea a avut naivitatea de a crede într-un anticomunism absolut, pur, propagat în sufletul a milioane de votanți. Și a reușit. S-a stins din viață cu același crez. Dar nu înainte de a face sacrificiul suprem: să-i îndemne pe români, la alegerile prezidențiale din anul 2000, să îl voteze pe Ion Iliescu, comunistul cu ”față umană”, în dauna ultra-naționalistului retrograd, Corneliu Vadim Tudor. Atunci, Doina Cornea a demonstrat că este nu numai o luptătoare anti-comunistă de un curaj rarissim, ci că este un patriot lucid, care își apără țara de pericole, mai presus decât se apără ea însăși, de țara care i-a întors spatele, zeci de ani. Dacă vom putea vreodată, fiecare dintre noi, ca cetățeni, să privim România prin ochii Doinei Cornea, atunci România ar putea deveni cea mai frumoasă și norocoasă țară din lume. Drum în pace și în liniște, neprețuită Doamnă!