Dorul de ţară versus doamna Firea

Maria Andries
19 iulie 2018, 13:11 actualizat acum un an
    Dorul de ţară versus doamna Firea

Primăria Capitalei nu aprobă mitingul de pe 10 august, la care erau aşteptaţi românii din Diaspora. Motivul refuzului, formulat în răspunsul dat Federaţiei Românilor de Pretutindeni, este următorul: articolul 2 din Legea 60/1991. Lege dată de regimul Iliescu pentru a combate „golaniadele” în Piaţa Universităţii.

Ce spune articolul respectiv? Că adunările publice trebuie „să se desfăşoare paşnic” şi „fără să stânjenească folosirea normală a drumurilor publice, a transportului în comun, cu excepţia celor autorizate”. Cu alte cuvinte, Primăria Capitalei nu autorizează decât mitinguri pe care le-a autorizat deja.

Cât despre „folosirea normală a drumurilor publice”, asta nu se mai întâmplă de mulţi, mulţi, mulţi ani în Bucureşti. În infernul cotidian din trafic, nici transportul în comun nu are cum "să se desfăşoare normal", cu oricâte benzi ai bloca pentru autobuze şi trolee.

Dosarul „Iarba verde de acasă”

Primarul Gabriela Firea nu este de acord ca românii din Diaspora să se adune în Piaţa Victoriei. Vorbim despre acelaşi edil care a vrut s-o lase pe Simona Halep, cu trofeul în braţe, la porţile Arenei Naţionale. Arenă pe care doamna Firea a pus-o cu amândouă mâinile la dispoziţia naşului Gigi Becali, fără licitaţie. Contractul, prin care patronul FCSB ar fi fost împuternicit să cheltuie bani publici la discreţie pentru întreţinerea gazonului, a ajuns pe masa DNA.

Roland Garros s-a terminat, Wimbledon, la fel. Cupa Mondială de fotbal, şi ea, dar nu mai e ce-a fost, de când joacă croaţii finala. Românii din Diaspora trebuie să aştepte Olimpiada de la Tokyo, din 2020 sau Turul Franţei de anul viitor, anul ăsta caravana a intrat deja în Alpi. Fără un trofeu prestigios, primarul Firea nu le dă expatriaţilor nici cheia oraşului, nici lacătul de la Piaţa Victoriei, nici permis de trecere pe drumurile publice. O să-i ţină în no man’s land-ul de la graniţa cu Voluntari.   

Ne întrebăm cum au fost posibili 50 de ani de coşmar totalitar. Cum a fost posibil ca un popor întreg să ajungă prizonier în negura minţii unei nomenclaturi? Aşa.

Încetul cu încetul. Începi prin a interzice un miting şi sfârşeşti prin a interzice votul în Diaspora. Sau prin a ridica garduri ghimpate în jurul Bucureştiului, contra invaziei de imigranţi capitalişti. 

Este posibil să ne întoarcem la acei ani? Oricând. Deprinderile sunt gata formate.

De Centenar, nu vor Unirea cu Diaspora

Refuzul Primăriei, sprijinit pe o logică de fier, e un act de intimidare. Intimidare care, iată, s-a banalizat deja. Se teme Gabriela Firea că românii din străinătate vor devasta oraşul? Nu că şi-ar da cineva seama că oraşul e devastat, sub perdeaua lui de noxe.

La mitingul Diasporei ar putea veni câţiva oameni sau o mulţime imensă. Nu cantitatea contează, contează ceea ce reprezintă aceşti români, pentru Gabriela Firea şi colegii ei de ideologie. Aceşti români ştiu cum arată România. La fel, românii care ies în piaţă pentru Justiţie. Câtă vreme va exista cineva care-şi va aminti chipul adevărat al acestei ţări, icoana de sub caricatură, el va fi considerat un pericol de aleşii ca Firea.

Primarul Capitalei nu ştie cu ce se joacă, de fapt, „de-a cetăţenii şi vardiştii”. Nu ştie cum e să-ţi fie dor de Bucureşti trăind în Bucureşti. Cum e să-ţi fie dor de ţara ta trăind în ţara ta. Atât de dor încât s-o cauţi în amintirile altora care-şi amintesc şi ei de la alţii care au protestat refuzând să uite. Sau au tăcut refuzând să uite.

Primarul Capitalei nu ştie cum e să-ţi fie dor de limba ta română. Cu atât mai dor, cu cât o auzi mai des pe Viorica Dăncilă, care, ghinion!, citeşte mişcându-şi buzele.

Orice ai putea tu ca partid, nu te poţi pune cu dorul de ţară. Aşa cum nu te poţi pune cu dorul a peste un sfert de milion de copii, lăsaţi acasă, şi cu dorul părinţilor lor, plecaţi la muncă în afară. Nu le poţi spune copiilor că mama şi tata n-au ce căuta înapoi, pentru că stânjenesc ambuteiajele.

Un sfert de milion. Mitingul în alb nici nu îndrăznea să creadă numărul ăsta.