EXCLUSIV ÎN PRESA DE AZI

"Drepturile conexe: o chestiune de viață și de moarte", de Sammy Ketz, AFP, Bagdad

28 august 2018, 18:44 actualizat acum 3 săptămâni
    "Drepturile conexe: o chestiune de viață și de moarte", de Sammy Ketz, AFP, Bagdad

Mă aflam la Mosul, fosta capitala a Statului islamic, pentru un reportaj despre prima zi de școală, dupa trei ani în care școlile fuseseră închise de jihadisti, și ma gândeam la felul în care urma sa descriu enorma bucurie resimtită de copiii din acest oraș martir în momentul în care se reîntorseseră în bănci.

Așezat la o masă împreună cu fotograful, video-jurnalistul și șoferul AFP, pe când ne pregăteam să ne înapoiem la Bagdad, am citit pe laptop un articol care m-a frapat fără totuși să mă surprindă: era vorba despre dezbaterile europene privind drepturile de autor si drepturile conexe, cu accent asupra modului de aplicare în mass-media.

Dupa cinci ani petrecuti în Siria, țara devastată de război unde era cât pe-aci să-mi pierd viața de mai multe ori sub gloanțele unor lunetiști sau obuzele unor artileriști, tocmai mă întorsesem în Irak pentru a treia oară de la invazia americană din 2003.

În cei peste 40 de ani de carieră, am constatat că numărul ziariștilor de pe teren a scăzut constant, în timp pericolele n-au încetat să se înmulțească. Noi, ziariștii, am devenit ținte, iar reportajele costă din ce în ce mai mult. S-au dus vremurile când mă duceam la război în sacou sau în cămașa, cu un carnețel în buzunar, alături de fotograf sau de video-jurnalist. Astăzi avem nevoie de vestă anti-glonț, căscă de protecție, mașină blindată și uneori de gărzi de corp pentru a împiedică o posibilă răpire, precum și de asigurare. Dar cine plătește pentru asemenea cheltuieli? Mass-media, iar costurile sunt ridicate.

Or mass-media care produc conținut editorial și trimit ziariști să-și riște viața pentru a asigura o informare fiabilă, pluralistă și completă, cu un cost din ce în ce mai ridicat, nu sunt și cele care obțin profit. Profitul este recoltat de platformele care preiau acest conținut fără să plătească. E că și cum dvs munciți, dar o altă persoană primește fără rușine și pe față roadele muncii dvs. Așa ceva este inacceptabil din punct de vedere moral dar mai ales din punct de vedere al democrației.

Câți prieteni nu au fost nevoiți să renunțe la jurnalism pentru că organul de presă la care lucrau s-a închis sau nu a mai putut să-i plătească? Până să fie nevoiți să lase deoparte stiloul, aparatul foto sau camera, trecusem împreună prin spaime groaznice, ascunși după un zid care tremură la fel de mult ca noi sub impactul exploziilor, dar și prin bucurii de nedescris când ne atingeam scopul și puteam să povestim lumii "adevărul" pe care îl văzusem cu ochii noștri. Participasem la întâlniri incredibile cu căptetenii de război și oamenii lor înarmați până în dinți care își pipăiau zâmbind pistolul sau pumnalul în timp ce noi îl interveivam pe șeful lor sau împărtășisem tristețea care ne invada în fața unor civili prinși în capcană sau a unor femei care își protejau stângace copiii în timp ce gloanțele străpungeau zidurile adăpostului unde se refugiaseră. 

 Mass-media au suferit mult timp fără să reacționeze, acuzând consecințele mai degrabă decât cauzele. În lipsă de fonduri, unele dintre ele au dat afară ziariștii, ajungând într-o situație caricaturală: un ziar fără ziariști, sau aproape. De acum înainte însă vor să își apere drepturile pentru a putea să informeze în continuare și cer ca veniturile comerciale să fie împărțite cu cei care au produs aceste conținuturi, fie că e vorba de media sau de artiști. Această înseamnă "drepturi conexe".

Și bineînțeles, trebuie să încetăm a mai înghiți minciuna colportată de Google și Facebook conform căreia "drepturile conexe" amenință gratuitatea internetului. NU. Gratuitatea va continuă să existe pe internet, dar giganții netului  care folosesc acum conținut editorial în mod GRATUIT și încasează astfel venituri din publicitate pot să plătească mass-media fără să îi facă pe consumatori să plătească.

Dificil? Imposibil? De loc. Facebook a obținut în 2017 un profit de 16 miliarde de dolari, iar Google de 12,7 miliarde. Trebuie doar să plătească partea care se cuvine. În acest mod, mass-media vor continuă să trăiască, iar marile companii vor participă la pluralism și la libertatea presei de care se declară atașate.

 Sunt convins că deputații păcăliți de un lobby mincinos au înțeles acum că gratuitatea internetului nu este amenințată. Este vorba de libertatea presei, căci, dacă ziarele nu mai au ziariști, nu va mai există această libertate pe care europarlamentarii o apăra indiferent de etichetă lor politică.

 De multe ori am întâlnit oameni asediați, izolați, lipsiți de apărare, care cereau un singur lucru: "Povestiți ce ați văzut, astfel vom avea o șansa să scăpam cu viață". Ce ar trebui să le spun? "Nu, renunțați la iluzii, suntem ultimii ziariști, în curând nu vor mai exista din lipsă de bani"?

Trebuie să știți că Facebook și Google nu au ziariști printre angajați și  nu produc conținut editorial, în schimb se finanțează din publicitatea asociată conținutului produs de ziariști.

 În fiecare zi, ziariștii fac anchete în toate domeniile pentru a-i informa pe cetățeni. În fiecare an, ziariștii cei mai curajoși și mai talentați sunt recompensați cu premii. Nu trebuie ca, în urma acestui mod de a sifona veniturile pe care mass-media sunt îndreptățite să le primească, să ne trezim într-o zi că nu mai există premii din lipsă de candidați care să fi avut mijloacele să meargă pe teren.

 A venit momentul să reacționăm. Parlamentul european trebuie să voteze masiv în favoarea aplicării "drepturilor conexe" în mass-media pentru că democrația și unul din simbolurile sale cele mai remarcabile, jurnalismul, să trăiască.

 Sammy Ketz, șef birou AFP Bagdad