După „Altă întrebare”, urmează „Altă intoxicare”

Maria Andries
Maria Andries
15 iulie 2018, 17:00 actualizat acum un an
    După „Altă întrebare”, urmează „Altă intoxicare”

Anul trecut, România a contribuit la PIB-ul Uniunii Europene cu 1,2 la sută, câteva sutimi de procent peste greci. Germania a contribuit cu 21,3 la sută.

Germania dă Bruxelles-ului în jur de 26 miliarde de euro şi ia de la Bruxelles în jur de 15 miliarde de euro, fonduri structurale şi taxe.

România dă Bruxelles-ului 1,35 miliarde de euro şi ia de patru ori mai mult. Ar putea lua şi de cinci ori, de şase, de zece ori mai mult, dacă ar avea voinţă politică şi ştiinţă administrativă să cheltuie aceşti bani.

Germania, Franţa şi Marea Britanie furnizează, la un loc, peste 50 la sută din PIB-ul UE. După Brexit, ghici cine va suplini pierderea financiară? România? Nu, că are de plătit salariile primarilor şi pensiile speciale. Tot Berlinul face cinste şi achită nota.

Promisiunile electorale ale aleşilor de la Bucureşti, spitale regionale, locuinţe pentru tineri, penitenciare noi, autostrăzi, cei 350 de euro lunar fiecărui tânăr defavorizat, pentru a-şi termina studiile, toate au la bază fonduri europene. Programul de guvernare al PSD ar fi arătat cu totul altfel, dacă nu ar fi existat sursa de bani de la Bruxelles. „Gletuim spitalele, chituim gropile din asfalt”.  

Majoritatea care a votat PSD nu e aceeaşi cu majoritatea care-i finanţează PSD punctele-cheie din programul de guvernare. Prima majoritate e alcătuită din cetăţeni români, a doua, din cetăţeni germani.

Pe lângă onestitate şi transparenţă, majorităţile astea două merită un pic de respect, poate şi un strop de complezenţă. Ei bine, Guvernul de la Bucureşti n-a vrut să rămână îndelung dator pentru untul nemţesc pe care-l ia „pe caiet”, să aibă ce-ntinde pe pâine sau, în lipsă de, direct pe cupola circului. În schimbul stipendiilor grase, ministrul Justiţiei oferă cursuri de drept german şi meditaţii de fenomenologie a scamei de pe reverul şefului.

Problema e la nemţi

După votarea în Parlament a modificărilor la Codurile Penale, premierul Dăncilă a citit atent pe foaie, şi printre rânduri, şi pe sub rânduri. În urma acestui studiu ad-hoc, doamna prim-ministru a tras următoarea concluzie, pe care le-a comunicat-o prin viu grai şi şefilor CE:  “Am reiterat că numai 7 state au abuz în serviciu, majoritatea statelor din UE nu ştiu ce înseamnă abuzul în serviciu”.

Contează care sunt cele 7 state din eşantionul doamnei Dăncilă? Le ştim deja pe cele 12 state UE care ne-au avertizat, la sfârşitul lui iunie, să nu abandonăm lupta împotriva corupţiei. Banii europeni vin cu nişte condiţii. Numai Banca “Monetară” nu-ţi cere garanţii că fugi cu ei. Percepe, în schimb, dobândă.

La analiza premierului Dăncilă, Ambasada Germaniei a ţinut să adauge, pe pagina sa de Facebook, că abuzul în serviciu există în legislaţia nemţească, la el fac referire “mai multe paragrafe din legi fiscale, din dreptul disciplinar şi din codul penal”. Nu numai că există, dar este sancţionat chiar cu “pedepse considerabile de privare de libertate”.

Ambasada Germaniei se află în eroare. Nu cunoaşte legislaţia ţării pe care o reprezintă sau o cunoaşte, dar nu ştie s-o interpreteze, să-i dea un sens multilateral trunchiat. E momentul să intervină specialistul ambivalent, pe numele lui de amfiteatru, dar şi de scenă Tudorel Toader. “Abuzul în serviciu nu este incriminat în mod distinct în Codul Penal din Germania”, a scris ministrul plenipotenţiar al Justiţiei, tot pe Facebook. 

Cât tact pedagogic! Nu l-a făcut direct ignorant sau prost informat pe ambasador, doar i-a atras atenţia cum stau treburile la el în ţară. Putea să-i transmită Germaniei să-şi vadă de problemele ei, în loc să-şi bată capul cu realizările noastre, dar s-a abţinut. A ţinut cont că nemţii sunt, totuşi, fraierii care plătesc. Fără procentele lor din puşculiţa UE, Tel Drum n-avea o cifră de afaceri de 200 de milioane de euro. Profesorul Toader putea să-i instruiască pe nemţi şi despre cum se conduce un minister, dar lecţiile astea costă, cel puţin cât remuneraţia lui de ministru. 

În timpul protestelor contra OUG 13, guvernarea PSD s-a plâns de multinaţionalele care urmăresc destabilizarea ţării, pentru ca apoi s-o controleze economic. Acum, că reacţionează “naţionalele”, statele membre UE, ce pericol ne paşte? Nemţii, francezii, spaniolii, olandezii insistă să ne dea mai mulţi bani, Asta da, capcană. Ne dau bani să facem autostrăzi, se dezvoltă economia, cresc salariile şi, inevitabil, pleacă multinaţionalele. “De ce au venit multinaţionalele aici? Au venit că sunt salarii mici”, i-a lămurit pe deputaţi ministrul Transporturilor, Lucian Şova.

Cum ar veni, riscul adus de banii UE, de generozitatea nemţilor e să rămânem fără multinaţionale. Şi-atunci cine ar mai scoate românii în piaţă? Tot PSD-ul, săracul.