Contributori

După referendum, ca și înaintea lui, copiii sunt bine-mersi

Oana Dusmanescu
Oana Dusmanescu
08 octombrie 2018, 11:17 actualizat acum o săptămână
    După referendum, ca și înaintea lui, copiii sunt bine-mersi

Interesul față de copiii tradiționali din familiile tradiționale a fost, de departe, cea mai ipocrită armă îndreptată zilele trecute împotriva referendumului.

Întrebarea retorică în caz de eșec, apocaliptica ”Doamne, ce se va întâmpla cu copiii noștri peste 15-20 ani dacă vor trăi într-o astfel de țară?” are un răspuns foarte, foarte simplu: The Kids Are Alright. Întâmplător sau nu, acesta este și titlul unui film din 2010, care descrie viața unui cuplu de lesbiene care cresc doi copii ajunși la adolescență. (Existența acestor filme nu neagă defel prezența unor probleme de perspectivă și adaptare în astfel de familii, dar încearcă să explice că acestea sunt o variantă, cu bunele și relele sale, ca orice familie din lume).

Cel mai mare risc cu care se pot confrunta actualii copii, viitorii tineri ai României este că vor fi toleranți fără eforturi. În țara lor sau oriunde altundeva în lume, unde valorile esențiale nu țin de încordare și rigiditate, ci de îngăduință, empatie și detașarea față de lucrurile care nu sunt direct treaba lor. Asta da, nenorocire! Să-ți vină fiul la masa la iubitul și să te facă de râs printre vecinii la bloc, asta, desigur, dacă-l mai primești la cina de Crăciun.

Așa stau lucrurile în privința copiilor.

În privința adulților de astăzi, zidul e însă gros și impenetrabil.

Cei care au votat DA au răspuns unei întrebări neclare, care nu ar fi schimbat nimic în societatea românească nici dacă ar fi fost luată în seamă de mai mulți cetățeni, la un eveniment de două zile care a fost degeaba, ca efecte și cauze.

Cei cu boicotul nu sunt toți toleranți față de curentul LGBT, dar s-au săturat de perdele de fum, de dezinformări, de probleme false, cu soluții la fel de false. Nu au (ne)reacționat nici de teama Europei unite, nici de grija evoluției înspre deschidere a lumii care ne așteaptă. Boicotul a însemnat, în multe dintre deciziile celor care au stat acasă sau ai ieșit la plimbare, un concoct colorat format din ”nu ne pasă” și ”ne-am săturat”. O expresie restrânsă acceptată a democrației, în forma ei cea mai disperată: un om=niciun vot.

Pe copii, totuși, lăsați-i în pace! Nu aruncați asupra lor prejudecățile voastre, îndârjirea voastră. Peste 15-20-30 de ani își vor confecționa propriile prejudecăți, propriile sincope în comunicare și gândire. Până atunci, încercați să înțelegeți că lumea lor nu corespunde cu a voastră, traumele lor nu corespund cu ale voastre și nici vindecările nu sunt aceleași.