EXCLUSIV// Adrian Sârbu a inventat, la Guvern, sintagma „rebeliune legionară” care a „pregătit” populația pentru intervenția minerilor la București

22 mai 2018, 09:35 actualizat acum 2 ani
    EXCLUSIV// Adrian Sârbu a inventat, la Guvern, sintagma „rebeliune legionară” care a „pregătit” populația pentru intervenția minerilor la București

A cerut armatei trotil să facă o mașină capcană pe care să o arunce în aer în mijlocul protestatarilor din  Piața Universității.

A organizat, împreună cu alții, „cazarea și hrănirea” minerilor la București.

A pus pe roate trenurile cu muncitori de la Galați, care să apere „democrația”.

Ironia maximă, după ce au plecat minerii, a filmat distrugerile din clădirea Universității București.

Și nu e tot, spun procurorii militari.

 

Iluzia amenințării unui „atac legionar”, care de fapt nu era „legionar” a fost opera unui om. În rechizitoriul Mineriadei 13-15 iunie 1990, procurorii militari care au instrumentat Dosarul nr.47/P/2014, îi spun sec: „Civil Sârbu Adrian, cercetat pentru infracţiuni contra umanităţii”. Deși ar fi cunoscut situația reală de la SRI și Direcția de Informații a Armatei.

 

Adrian Sârbu este numărul 9 în lista inculpaților din dosar.

La numărul 10 este Miron Cozma.

Primul pe listă, cu voia dumneavoastră, este Ion Iliescu.

 

 

 

Atenție, acestea sunt acuzațiile procurorilor, instanța Înaltei Curți de Casație și Justiție urmează să stabilească răspunderea faptelor. Noi vă prezentăm astăzi povestea inculpatului Adrian Sârbu, așa cum este ea în Rechizitoriul care de 1979 de file.

  

Despre Sârbu și perioada de dinainte să fie „părintele” imperiului Mediapro a început să se vorbească sau să se scrie după ce a fost chemat de procurori pentru Dosarele Revoluției sau Mineriadei. Problemele juridice legate de evaziune sau spălare de bani au apărut mult mai târziu. Timp de 18 ani a dat ora exactă, a stabilit standarde în audiovizualul din România. Viziunea și modul occidental în care a făcut din ProTV superstarul televiziunilor, neajuns nici astăzi la preformațe și spectacol, nu pot fi contestate. Una-i una, alta-i alta. La începutul carierei, a urmat IATC apoi a fost regizor în Studiourile Sahia. Viața i s-a schimbat, când, în primele ore ale Revoluției a filmat în Comitetul Central mugurii democrației originale. Celebrele imagini  cu Iliescu, Brucan, Petre Roman, Ilie Verdeț, Gelul Voican sunt filmate de Adrian Sârbu.

 

Protestele din Piața Universității aveau să îl găsescă în structurile Guvernului nou înființat. Era șef de cabinet și consilier al prim-ministrului Petre Roman. Pe 22 aprilie au început protestele care mai târziu aveau să fie numite „Fenomenul Piața Universității”. Iar Adrian Sârbu apăra în continuare democrația fragilă, „amenințată” de „golani”, cum le spusese Ion Iliescu celor din piață.

 

Și pentru a o apăra, era în capabil să facă orice, spun procurorii militari. Conform rechizitoriului:

 

„Inculpatul Adrian Sârbu, consilier al inculpatului Petre Roman a fost în stare să gândească atacuri teroriste asupra manifestanţilor din Piaţa Universităţii, solicitând ministrului apărării să-i pună la dispoziţie 20 kg de trotil pentru a-i arunca în aer pe protestatari. Acest fapt rezultă din declaraţia lui Stănculescu Victor Atanase, care a afirmat: <În legătură cu debutul fenomenului Piaţa Universităţii, îmi amintesc un episod care poate fi definit ca absurd, în care personajul principal a fost Adrian  Sârbu – consilier al primului – ministru.  Aşa se face că, după instalarea baricadei, în Piaţa Universităţii, cred că prin luna mai (nu-mi amintesc data sau dacă era înainte sau după alegerile din 20 mai 1990), în cabinetul meu a venit dl. Adrian Sârbu.  Acesta mi-a solicitat să-i pun la dispoziţie din depozitele Armatei o cantitate de trotil (aproximativ 20 kg.), pentru a realiza un automobil capcană care să fie detonat în Piaţa Universităţii. Eu am rămas surprins de această propunere şi i-am explicat despre efectele dezastruoase pe care le-ar avea o asemenea acţiune.  Atunci, pe loc, am telefonat primului-ministru Petre Roman şi l-am întrebat dacă l-a trimis la mine pe Adrian Sârbu. Nu i-am spus despre ce este vorba. Primul-ministru mi-a comunicat că nu l-a trimis la mine pe susnumitul.Constatând această situaţie mi-am dat seama că Adrian  Sârbu venise la mine, din proprie iniţiativă, cu o idee personală pe care i-am respins-o fără prea multe comentarii >(vol.155   fila 2 )”.

 

Aceste acuzații nu se referă strict la momentul 13-15 iunie 1990, dar procurorii l-au inclus în rechizitoriu pentru a prezenta contextul în care au avut loc represaliile asupra demonstranților. Nici o lună mai târziu, Adrian Sârbu era din nou apărătorului statului emanat la Revoluție.

 

Conform rechizitoriului, Adrian Sârbu se face vinovat de infracțiuni contra umanității.  „Din probele administrate rezultă că, a participat la organizarea atacului asupra populației civile din București, prin facilitarea transportului la București a unor grupuri de muncitori din Galați și prin măsurile luate privind cazarea și hrănirea minerilor în Capitală.”  Față de acuzațiile aduse, inculpatul civil Sârbu Adrian nu a dorit să dea declaraţii în faza de urmărire penală.

 

Rechizitoriu: „În cursul zilei de 13 iunie 1990, inculpaţii Ion Iliescu, Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu, Virgil Măgureanu, Mugurel Florescu, Adrian Sârbu au contactat personal factori de decizie de la nivelul organelor locale ale puterii de stat, precum şi unii lideri de sindicat cerându-le să mobilizeze cetăţenii din respectivele zone, inclusiv minerii, pentru a veni în Bucureşti şi a-i sprijini în acţiunea de reduce la tăcere opozanţii politici.”

 

Dar populația trebuia să aprobe aceste mișcări de mase de oameni care să închidă gura protestatarilor. Sau chiar să-și doreacă acest lucru. Atunci a fost creată manipularea REBELIUNE LEGIONARĂ. Lui Adrian Sârbu îi este atribuită paternitatea sintagmei care a schimbat comunicarea și care a făcut intervenția municitorilor și minerilor să fie considerată salvatoare pentru staul român.

 

Conform rechizitoriului, „Caracterul politic al acțiunilor inculpatului rezultă din faptul că, așa cum afirmă martorul Secăreș Vasile, acesta a fost cel care a redactat un comunicat transmis la postul de televiziune ca fiind din partea guvernului, iar în comunicat se preciza, în esență, că ceea ce se întâmplă în ziua de 13 iunie 1990 este rezultatul acțiunilor unei mișcări legionare. Aceasta în condițiile în care, potrivit martorului Tache Viorel, informările făcute de către Serviciul Român de Informații și de Direcția de Informații a Armatei, informări care reflectau starea de fapt reală și care erau transmise președintelui și primului-ministru, erau gestionate de inculpatul Sârbu Adrian, acesta cunoscând conținutul lor și fiind la fel de bine informat ca și președintele și primul ministru. ”

În comunicatele și intervențiile din ziua de 13 iunie ale autorităților „se făcea apel la populaţie, pentru a fi alături de puterea politică, în „respingerea actelor de violenţă ale bandelor de huligani”, „a sprijini acțiunea de lichidare a acestei rebeliuni legionare”, „pentru a curma încercările de forță ale acestor grupuri extremiste, pentru a apăra democrația atât de greu cucerită”. Expresiile folosite în aceste comunicate aveau drept scop crearea unei stări de îngrijorare în rândul populaţiei ţării şi trezirea unui sentiment de determinare a cetăţenilor de a veni în sprijinul puterii politice, fiind exemple tipice de acte de manipulare a opiniei publice. Rezultatul respectivelor comunicate a fost acela că, foarte mulţi oameni din multe zone ale ţării, au ieşit în stradă, dornice de a li se asigura deplasarea în capitală. De asemenea, în rândul populaţiei s-a creat un sentiment de ură împotriva partidelor politice de opoziţie şi a liderilor acestora. ”

 

Iată și cumunicatul Guvenului, de la ora 23.08, care are conținutul atribuit lui Adrian Sârbu,  și depus de procurorii militari la instanță. Documentul care a fost citit la Televiziunea Publică și la Radioul Public statuează  LEGIONARII drept inamicul public în 13 iunie 1990:

 

„Până la această oră, prin seria de acțiuni grave, responsabile, declanșate de forțe extremiste, legionare, se înregistrează atacuri violente și susținute împotriva clădirii și personalului Ministerului de Interne, apărate de forțe insuficiente, acolo unde se aruncă sticle incendiare împotriva celor blocați în interior. Este atacată acum și stația de benzină din apropierea clădirii Ministerului de Interne, de unde agresorii scot benzină pentru a pregăti sticlele cu amestec exploziv.

Sunt înregistrate – și nu numai aici, ci și în zona casei de Modă, a televiziunii – răniți grav, acte continue de agresiune împotriva populației și a celor aflați în aceste clădiri și obiective guvernamentale. Acei care le provoacă au, ni se confirmă, arme și muniții pe care le-au sustras din clădirea Ministerului de Interne.

Se impune un răspuns imediat, de o deosebită fermitate, împotriva acestor acte de terorism legionar îndreptate contra tinerei noastre democrații, împotriva tuturor oamenilor cinstiți ai României.

Guvernul asigură că această ripostă va fi asumată cu toată răspunderea și toată hotărârea pentru salvarea democrației în România”(vol.317, fila 255)

 

 

 

Așa cum se vede, pentru a fi mai convingător, Adrian Sârbu ar fi pus chiar doi termeni amenințători unul lângă altul:  „terorism legionar”. Despre incendiile care porneau înainte să ajungă protestatrii la clădiri, așa cum prezentam în materialul de ieri, nu a spus nicio vorbă comunicatul. Și nici despre militarii care incendiau autobuze.

 

De menționat că pe postul public de televiziune au mai fost citite două comunicate, unul din partea președintelui Ion Iliescu, iar celălalt chiar citit de  Ion Iliescu personal și care conțineau de asemenea sintagma „legionar”. Ambele comunicate au fost transmise înainte ca Guvernul să trimită propriul comunicat. Însă acest lucru nu exclude ceea ce a declarat martorul în dosar: „Martor Secăreș Vasile a declarat că a fost redactat un comunicat care a fost prezentat la Televiziunea Română, al cărui draft a fost redactat de consilierul primului ministru, Adrian Sârbu și în care se prezenta ideea că tot ceea ce se întâmpla era rezultatul unei acţiuni legionare.”

Remarcăm în rechizitoriu faptul că în primul comunicat, de la ora 18.51 Ion Iliescu nu vorbea deloc despre legionari. După două ore, la 21.52, în cominicarea șefului statului au apărut și legionarii.

 

 

Pentru că miza era enormă, amenințarea legionară trebuia să fie cât mai credibilă. Și cu descriere vizuală, eventual. Procurorii scriu la pagina 132:

 

„La ora 19:25, președintele Iliescu informează pe prim-adjunctul ministrului apărării că pe sediul Poliției Capitalei s-a ridicat drapelul verde, legionar, deci mișcarea este o rebeliune legionară și se tratează ca atare.”

 

Apăruse și verdele drapelului. Dar, se pare, doar în descrieri. Cum e posibil ca președintele nou ales să informeze armata că pe sediul Poliției e steagul verde, fără ca polițiștii înșiși să anunțe? Aceleași elemente de discurs, cu legiunea și verdele amenințător, avea să le folosească Iliescu și a doua zi, pe 14 iunie, când s-a adresat minerilor și oamenilor de bine din Piața Victoriei:

„În această rebeliune legionară cu care s-a confruntat în aceste zile poporul român, unele elemente au apărut chiar în costumație legionară, au afișat drapelul verde, au folosit limbajul legionar. Vizavi de această situație mai există oameni care, nu se știe cu ce intenție, încearcă să facă din acești agresori victime, aruncând răspunderea pe capul organelor de ordine”.

Odată populația pregătită și speriată cu diversiunea legionară, asaltul muncitorilor „de bine” era în line dreaptă. La Galați funcționau – acum sunt privatizate – două centre importante care puteau trimite muncitori la București împortiva „legionarilor”: Combinatul Siderurgic Galați și Șantierul Naval. Dată fiind amenințarea gravă, „legionară”, CPUN-ul local, Consiliul Provizoriu de Uniunea Națională Galați (un fel de consiliu județean pe vremea aceea) a luat taurul de coarne și muncitorii de la furnal și de la presă și a trmis ajutoare, conform datelor din dosar. Mai ales că nu sunase oricine, ci chiar șeful de cabinet al lui Petre Roman, domnul Adrian Sârbu:

 

„Din judeţul Galaţi, s-au mobilizat, pentru a pleca la Bucureşti, muncitori de pe platforma industrială de la Şantierul Naval Galați, precum şi muncitori de la Combinatul Siderurgic Galaţi. Pentru deplasarea acestora s-a solicitat Regionalei C.F.R. Galaţi, de către C.P.U.N. Galaţi, cu adresa 455/13 iunie 1990, să asigure organizarea a două garnituri C.F.R. ce se vor deplasa de urgență la București, menționând faptul că, deplasarea se va face la rugămintea Guvernului și expresă a șefului de cabinet al primului-ministru, d-nul Adrian Sârbu, având în vedere situația gravă în care se găsește Televiziunea Română, sediul Guvernului și Inspectoratul General al Poliției. Adresa a fost semnată, în calitate de președinte C.P.U.N. Olt, Ilie Vidovici (vol. 21, fila 44).”

Așadar, forțele care apărau puterea „legitimă” erau pe drum de la Galați. Alte forțe, mai disciplinate, cum au fost minerii, au venit chiar în dimineața zilei de 14 iunie. Iar cei mai competenți organizatori de mese și transporturi gratuite s-au apucat de treabă, oamenii obosiți de pe drum nu puteau să aștepte. Conform dosarului aflat la instanță,

„În concret, inculpatul Sârbu Adrian a participat la organizarea atacului asupra populației civile din București, facilitând transportul la București al unor grupuri de muncitori din Galați și ocupându-se, alături de Ionescu Cazemir Benedict și Dumitru Nicolae, din ordinul inculpatului Roman Petre, de cazarea și hrănirea minerilor, aprovizionarea fiind făcută de către Bebe Ivanovici.”

 

Nu știm exact ce au mâncat minerii, ce au comandat Adrian Sârbu, Cazimir Ionescu și Nicolae Dumitru lui Bebe Ivanovici. Se pare însă că mâncarea a avut suficiente calorii pentru ca putătorii de lanțuri, pulane, răngi, topoare să rănească aproximativ 1000 de oameni în centrul Bucureștiului.

 

Iată una dintre dovezile că hrana a fost consistentă, una dintre mărturiile pe care vi le-am prezentat ieri:  „Abrudan Gabriela - Simona (fostă Ilina)rezultă că, în data de 14.06.1990, în jurul orei 12:00, se afla în trecere pe str. Râmnicu Sărat, unde a fost oprită de un grup de mineri și lovită fără motiv, pierzându-și conştienţa”

 

Ușor, ușor, și cei mai bine hrăniți oameni au obosit să tot bată și să fugărească „legionari”. Așa că a venit data de 15 iunie, când, vorba lui Ion Iliescu, minerii au plantat panseluțe. Apoi au plecat. O echipă complexă a intrat în sediul Universității pentru cuantifica stricăciunile. De mobilă, nu de oase. Un profesionit a apăsat REC pe aparatul de filmat: Adrian Sârbu. Cel care i=ar fi hrănit pe plantatorii de panseluțe:

 

„În data de 15.06.1990, (Vlăsceanu Lazăr) a însoțit o delegație din care făcea parte și Roman Petre, pentru constatarea distrugerilor cauzate de către mineri în sediul Universității, fiind efectuate filmări de către Sârbu Adrian.”

 

„Legionarii”fuseseră capturați, începea reconstrucția filmată. De Adrian Sârbu.