Hand-made cu praf de pușcă. Fără zahăr, vă rog!

Oana Dusmanescu
Oana Dusmanescu
01 august 2018, 12:53 actualizat acum un an
    Hand-made cu praf de pușcă. Fără zahăr, vă rog!

Prima oară în viața mea am pus mâna pe o pușcă când am ieșit din adolescență. Era o armă de vânătoare cu alice, grea, desi zveltă, generatoare de recul înșelător, deși părea lesne de stăpânit. Am tras în câteva ținte înșirate pe niște copaci – nu mai știu dacă le-am nimerit sau nu. Alții au împușcat graurii din vița-de-vie, cu aer de vânători care trebuie să se întoarcă acasă cu hrană.

Prima oară a fost și ultima oară. Nu am simțit nevoia atașamentului de o armă de foc, în ciuda faptului că moda tindea spre America și senzația de putere incontestabilă – spre absolut. În paralel, America a mers mai departe, ducând cultul pistolului la absurd, în numele dreptului la autoapărare. Niciun alt fenomen social, (anti)cultural sau de orice alt fel nu a fost atât de sucit aplicat decât Cel De-al Doilea Amendament, adoptat, laolaltă cu celelalte nouă legi inițiale ale Constituției americane, în anul 1791, spre Crăciun.

Că apărarea s-a transformat de zeci de mii de ori în aproape 230 de ani în atac nu e o taină ținută de autoritățile americane sub cheie, într-un fișet secret din Area 51. Este doar un defect, uriaș de altfel, al unei democrații fascinante, asumat însă și deseori minimalizat de America. SUA și-a rezervat dreptul de a recurge la anomalii pentru a-și păstra o normalitate cu stea în frunte. Cea mai puternică țară a planetei nu poate da drumul din mână armelor de foc.

Asta e vulnerabilitatea ei, pe care o prezintă drept punct forte. Un loc cu distanțe mari între focarele de viață, amenințate în prezent mai mult dinăuntru decât din afara lor – liceele atacate de propriii elevi sunt cel mai facil exemplu, un clișeu atât de plat că nu mai impresionează deja pe nimeni. America a reușit să pluseze, prin președintele său, care a propus ca și profesorii să vină la serviciu cu arma, o altă aberație exprimată sub forma unei victorii: ”Give teachers who carry guns a bonus!”  

Povestea virează însă spre SF. Ca să contracareze vociferările tot mai frecvente ale celor care solicită dezarmarea cetățenilor și controlul armelor, gruparea Defense Distributed, înaripată de președintele Trump, a venit cu planurile digitale cu ajutorul cărora oricine își poate crea propria armă, cu condiția să aibă la dispoziție o imprimantă 3D. Așa cum așa-numitele soccer moms din Midwest fac brioșele pentru meciul de duminică dimineață. Visătoare, fredonând odată cu radioul din bucătărie, sau ușor încruntate și preocupate, pătrunse de importanța lor pe pământ. Măsurând atent sau poate apreciind din ochi ingredientele si cantitățile lor.

  1. Acum înlocuiți, mental, brioșa cu un Glock. Atât să fie, oare, de simplu? Kill Bill nu mai ține pasul cu realitatea.

Un tribunal din Seattle – întâmplător sau nu, același oraș care găzduiește acțiunea serialului Anatomia lui Grey, în care primul lucru miraculos realizat cu o imprimantă 3D este o vena porta – a ordonat oprirea distribuirii planurilor de înarmare în masa și a și reușit, temporar, să interzică accesul constructorilor întâmplători de puști și revolvere la aceste schițe.

E ironic cum serialul urmărit de trei sferturi de lume visa la construcția inimilor 3D, ca să salveze vieți. Visul contrar a ajuns mai devreme la îndeplinire, cel care poate anihila inimi într-un timp incomparabil mai scurt decât le-ar lua oamenilor să le creeze.

Câteva planuri au zburat totuși spre publicul însetat de arme ieșite din aparatura colaterală domeniului papetăriei, adică din imprimante aflate practic peste tot, într-o țară bogată. Inversul e posibil cu repetiție – cutia Pandorei a căzut din nou, doar că de data asta greșit, iar speranța a rămas, neputincioasă, încuiată înăuntru.