Indiferența de pe trotuar

Oana Dusmanescu
Oana Dusmanescu
04 iunie 2018, 12:52 actualizat acum un an
    Indiferența de pe trotuar

E suficient să te uiți pe știrile de astăzi și să remarci un element comun în cel puțin două dintre ele – lipsa de empatie a cetățenilor care trec pe lângă un om aflat la ananghie.

Prima ar fi povestea fiului care și-a bătut mama, în centrul Bucureștiului. Dincolo de imaginile tulburătoare care prezintă un bărbat în toată firea lovind o femeie pe care în prealabil o trântise pe asfalt, în planul secund apare, la un moment dat, un cetățean. Care se uită fascinat la brutalitatea cu care tânărul își articulează mama.

E suficient să ne desprindem un pic privirea de la cadrul surprins de camerele de supraveghere – e acolo, pe jumătate imobil, evident șocat de cele ce se întâmplă sub privirile sale. Nu duce mâna după vreun telefon și nici gând să alerge și să-l smulgă pe agresor de lângă victimă. Pe lângă scena desprinsă din filmele de acțiune trec și câteva mașini – nu, nu zboară cu viteza unei nave spațiale, e clar că în luminile farurilor se distinge luptă nedreaptă de pe trotuar.

Nimeni nu oprește, nimeni nu încetinește. Nimeni nu intervine, bărbătește sau pe șmecherie. E adevărat că eroii sunt puțini și poate nu se află la momentul oportun exact acolo unde ar fi nevoie de ei. La fel de adevărat e faptul că instinctul de conservare e șef suprem și împotriva lui nu ai cum să dai legi. Poate că e greu să te decizi să te amesteci într-un conflict care te poate costa integritatea fizică, ba chiar mai mult de-atât – s-au văzut destule cazuri. Dar un apel la 112 are o valoare aproape la fel de însemnată dacă e efectuat cât mai repede posibil. Un cap întors în partea cealaltă și dorința de a-ți economisi bateria mobilului și timpul prețios reprezintă un joc cu destinul celui care are nevoie de Poliție sau de Ambulanță.

 

Granița fină dintre erou și monstru

 

A doua știre vine de la Focșani, dar e universală, probabil, în stupiditatea ei. O femeie a născut pe un spațiu verde, pentru că un șofer de taxi nu a binevoit s-o ducă la spital. Poate că acest caz e mai grav decât primul, dacă avem cinismul să cântărim indiferența.

Aici, odată cu gestul de omenie, taximetristul nu risca nimic. Nu l-ar fi luat nimeni la bătaie, ba chiar l-ar fi binecuvântat că a intervenit și a trecut cu suflet peste faptul că interiorul mașinii sale era în primejdie majoră de murdărire. Poate că, după ce totul s-ar fi terminat cu bine femeia l-ar fi căutat, l-ar fi intrebat cum îl cheamă și undeva, în certificatul de naștere al copilului, s-ar fi oglindit cumva și numele salvatorului. A ales însă să nu se complice. Cruzimea prin indiferență te face monstru chiar dacă nu ești un sadic cu diplomă, conform definiției din manual.

De câte ori asistăm la astfel de situații, celor aflați în dezavantaj le-ar folosi, din partea noastră, un exercițiu simplu. E destul să ne întrebăm atât, un lucru în care egoismul poate deveni, paradoxal, colac de salvare pentru alții: „Cum aș vrea să fiu tratat dacă aș fi în locul lor?” În locul mamei bătute de fiu pe trotuar, al gravidei care și-a născut fiica pe trotuar.

E o chestiune simplă care poate salva, în egală măsură, vieți și conștiințe.