EXCLUSIV//Ioan Talpeș despre bazele CIA în România: Nu puteam să refuz cererea americanilor. Despre ce se întâmpla în baza CIA: Nu putea să ne deranjeze ceva ce nu știam că se întâmplă. Mi-am interzis să văd locația. Dar nu a fost un centru de detenție, exclus!

01 iunie 2018, 09:45 actualizat acum un an

În lumea asta a umbrelor, a secretelor, nu se fac documente, spune Ioan Talpeș la Dezbaterea stiricurate.ro. Ioan Talpeș, singurul român care a discutat cu CIA despre înființarea unei baze în România în 2002 – pe atunci consilier prezindențial pentru Securitatea Națională - a dezvăluit la Dezbaterea stiricurate.ro tot „filmul” în care baza a fost negociată, înființată și mecanismul prin care în 2003-2005, pe toată perioada a fost un secret bine păstrat.

Noi voiam în NATO, ei voiau bază CIA în România

În anul 2002, imediat după 11 septembrie 2001, americanii erau interesați de lupta împotriva terorismului chiar pe teritoriul unde aceștia erau, adică în Orientul Mijlociu. România se alăturase acestei lupte, era de partea americanilor și aliaților. În plus, România dorea, peste 80 la stă din populație, să devină membră NATO. Iar în anul 2002 ni s-a făcut invitația să și devenim. În acest context, un reprezentant CIA s-a întâlnit cu Ioan Talpeș, fost șef al Serviciului Român de informații externe și din anul 2000, consilier prezidențial.

Talpeș a dezvăluit la Dezbaterea stiricurate.ro cum s-au purtat discuțiile. Partea română, din start, a admis că ce urmau să facă agenții CIA în bază era doar treaba americanilor.

Ioan Talpeș: „Într-o discuție cu un personaj înalt din partea CIA mi s-a spus ca au nevoie de așa ceva, pentru că aici aveau posibilitatea, cu acordul statului roman,  de a ateriza cu avioanle CIA si ca existau niște desfașurări speciale în care pentru ei o astfel de bază ar fi interesanta. Si nu numai interesanta, chiar necesara. Sa nu uitam că tot atunci se discuta despre baza de la Kogălniceanu, în care statul român era foarte interesat. Să nu uităm ca ne aflam in plină negociere pentru NATO și de convingere în special a Statelor Unite ca noi vrem sa ne încadram în acel sistem pe ordinea pe ordinea si fuctionalitate. Ei trebuiau sa inteleagă și să constate nu numai ca noi suntem disponibili, ci si putem sa organizam ceva care sa ne faca interesanți. ”

Președintele României, Ion Iliescu, a aprobat acțiunea. Ioan Talpeș recunoaște că a forțat un pic lucrurile pentru a-l convinge. „Bineinteles, eu l-am informat pe dl Iliescu, presedintele Romaniei, dansul a avut o reticență „Dar ce înseamnă chestia asta?” Dom’le, eu am fost cel care a forțat puțin termenii și am spus „Dle Președinte, pe noi nu ne interesează, că nu noi suntem implicați în această chestiune pe care ei ne-o cer. Eu zic ca am avut o discutie mai pe larg si mi s-a spus ca ei iși desfășoară acțiunile, că se se ocupă de tot ce înseamnă această locație. Ce știam noi? Că veneau cu anumite containere, cu diferite materiale pe care ei le cărau, le duceau la ambasadă, era de presupus, mai ales în perioada asta, când se și declanșase conflictul în Orient, că România este o bază utilizabilă pentru acțiunile lor.  Să nu uităm că ne aflam în război împotriva terorismului. ”

Înființarea bazei CIA în România nu a fost perfectată sub forma unui document. A fost o înțelegere verbală între cele două părți. Din partea română, nimeni nu a cunoscut ce se întâmplă în bază, nici chiar Ioan Talpeș, cel care a discutat de la început cu CIA.

„A fost un gentlemens agreement”, spune Talpeș. „Nu a fost acord semnat de nimeni. În lumea asta a umbrelor, a secretelor nu se fac documente. Este o copilarie. Nu stiu de ce nimeni nu se refera la bazele din Italia, Germania, UK, Austria... În discutiile cu partea americana, am zis: dvs ați spus că vă ocupați, noi vă punem la dispoziție locația. Aceasta a fost toata contributia sau toata implicarea părții romane. Nu logistică.”

Fiecare știa foarte puțin,  nimeni nu avea tabloul complet. Talpeș: Mi-am interzis sa vad locația.

Pentru ca secretul să fie deplin, cei care fuseseră implicați în cedarea bazei către americani cunoșteau câte o parte mică. Cel care identificase baza, cel care a găsit-o nu știa la ce folosește. Apoi, cel care avea cheile nu știa cine va sta acolo. Iar toată comunicarea între cei de pe șirul deciziei era interzisă.  Americanii ar fi fost singurii care știau ce se întâmplă în bază. Iar dacă exista o problemă, un incident cu cineva care ar fi vrut să intre în clădire, de exemplu, un american avea un număr de telefon de la partea română. Ioan Talpeș spune că el însuși și-a interzis să știe unde e locația bazei CIA din București.

„Înțelegerea a fost ca dacă cumva, aceasta locație are dificultăți, ca voia cineva sa intre peste ei. Li s-a dat un număr de telefon la care puteau sa apeleze. Eu nu am vazut locatia. Mi-am interzis sa vad locația. Și pentru că am discutat pe piramida de desfasurare a actiunilor in care cel care a cautat locația nu a repartizat-o, nu a stiut unde se duce. Cel care ... Asa se tine secretul.. De ce sa ma expun? Altfel e o amenintare asupra acțiunii. Mi-am interzis si mie. De ce sa ma expun? Cine e omul care poate să spună că am fost acolo? Astea se fac cu niste precauții”, spune Ioan Talpeș la stiricurate.ro.

„Cine stia din ăia implicati pe parcurs, toti diferiti, Unul avea cheile. Alții că acolo e ceva, știau că sunt americani si atât. Si era interzisă absolut orice comunicare”

Cu toate astea, fostul consilier prezidențial și fost șef SIE spune că România luase măsuri de precauție, americanii nu puteau să aducă înauntru o bombă. „În treburile astea, desigur ca partea română a luat toate măsurile ca sa nu se extindă un factor negativ asupra intereselor. Nu inseamnă că puteau sa aduca o bomba. Nu putea sa ne deranjeze ceva ce nu știam că se întâmplă si care avea o limita de intamplaritate. Nu puteam sa refuzăm ceva ce se practica la lumina zilei în alte țări și să spunem vrem in Nato. Tot ce se intampla, românii susțineau NATO, eu eram într-o funcție, nu se punea problema refuzului. Ce mă doare e ca sunt unii care gândesc altfel chiar și acum.”

Ioan Talpeș: Nu, nu a existat centru de detenție. Nimeni nu a discutat cu mine asa ceva

Ceea ce se înțelege din decizia CEDO, că Al Nashiri a fost torturat în centrul de detenție Black din România, este negat cu vehemență de Ioan Talpeș.  Talpeș spune că CEDO nu a condamnat România pentru că Al Nashiri a fost în centru de detenție. Ci că CEDO condamnă România pentru că de fapt că statul român nu a finalizat procedura de investigare a faptelor reclamate de Al Nashri.

„Nu, nu a existat centru de detenție. Nimeni nu a discutat cu mine asa ceva. Ei puteau sa faca ce doresc. Eu desfid pe oricine ca eu am acceptat asa ceva. Pentru ca Romania avea în program integrarea in NATO. E mă gandeam la interesele Romaniei. Nu știam ce se intâmpla, ce face. NU puteam sa refuz o facilitate care tinea de o locatie. Cand toata Europa era plina de asa ceva.”, spune fostul consilier prezidențial.

Ioan Talpeș spune că de fapt nimeni din România, deci nici el, nu a știut ce fac americanii în facilitatea pe care au acordat-o. Iar faptul că, deși era pe teritoriul României, doar americanii sunt responsabili de ce s-a petrecut în interiorul bazei, Ioan Talpeș o consideră o evidență. „Nu era cu nicio legislație românească, E o copilărie. Dle, inchisoarea e o instituție si asta pacălește: ”

Talpeș spune că sunt interesele altora pentru ca România să intre în această controversă legată de încălcarea drepturilor omului, pentru că există interese să nu mai existe acest război împotriva terorismului.  Iar România să fie atrasă în acestă dispută care nu ar fi pe fond legată de drepturile omului, ci de controlul asupra acestei părți de lume.

Judecătorii CEDO spun că în România nu au fost respectate drepturile deținutului Abd Al Rahim Husseyn Muhammad Al Nashiri. Potrivit deciziei sale de joi, CEDO a ajuns la concluzia că România a încălcat articolul  privind interzicerea torturii din Convenţia Europeană privind Drepturile Omului, iar guvernul român nu a reuşit să ancheteze eficient acuzaţiile aduse de Al-Nashiri. Țara noastră va trebui să plătească daune de 100.000 de euro.