Şcoala ca un maraton: Ioana, de la Găgeni, la Edinburgh

Maria Andries
31 iulie 2018, 19:51 actualizat acum un an

Interviu cu Ioana Băltăreţu, preşedintele Consiliului Naţional al Elevilor, la final de mandat şi de navetă

Unde ajungi dacă iei zi de zi microbuzul spre şcoală şi înapoi? Unii ajung acolo unde au visat. Mulţi însă abandonează acest maraton înainte de finiş. România este a treia ţară din UE în ceea ce priveşte rata părăsirii şcolii înainte de absolvire.

Peste 125.000 de elevi români fac naveta. La un loc, parcurg 2,2 milioane de kilometri zilnic. Peste jumătate dintre adolescenţii români cu vârste între 15-18 ani au domiciliul în mediul rural, conform Institutului Naţional de Statistică. Cifrele sunt spectaculoase, dar toate pălesc în faţa zidului de nepăsare ridicat de autorităţi.

Ioana Băltăreţu a făcut şcoala primară în satul natal, Găgeni, comuna Păuleşti. Apoi pentru eleva din Prahova au urmat opt ani de navetă, pe ruta Găgeni – Ploieşti, 10 kilometri.

A fost groaznic”, povesteşte Ioana. „Începeam orele la şapte şi jumătate. La şase eram în staţie. De obicei, microbuzele pe care aveam abonament veneau deja aglomerate, te luau în picioare doar dacă aveai norocul, între ghilimele, să nu fie poliţia prin zonă. Ca să nu întârzii la şcoală, luam microbuze pe care nu aveam abonament, plăteam biletul şi tot aşa...”

Preşedintele-olimpic

Olimpică premiată la chimie şi engleză, Ioana nu s-a lăsat descurajată de corvoada cotidiană a drumului spre sala de clasă. A studiat şi mai cu râvnă. A absolvit Colegiul „Nichita Stănescu” din Ploieşti, a trecut BAC-ul cu media astronomică 9,91 şi a obţinut o bursă la Universitatea din Edinburgh, Facultatea de Chimie şi Biologie Medicală. 

În paralel, Ioana s-a implicat în activitatea organizaţiilor de elevi. Anul trecut, a fost aleasă preşedinte al Consiliului Naţional al Elevilor. Din acest post, le-a cerut conducătorilor ţării să respecte dreptul constituţional la educaţie al tuturor copiilor, să asigure condiţii decente în şcoli şi egalitate reală de şanse. Să nu mai treacă şi alte generaţii prin ce a trecut ea, în opt ani de chin. 

Decontul navetei elevilor şi profesorilor navetişti rămâne la cheremul birocraţiei. Ministerul Educaţiei „uită” să vireze banii de abonamente şcolilor, directorii de şcoli „uită” câţi navetişti le-au ieşit la numărătoare. La sfârşitul fiecărui an şcolar, inclusiv a anului 2017 – 2018, MEN are restanţe faţă de navetişti.

Ioana Băltăreţu, oricum, nu-şi va recupera cheltuielile cu transportul, sutele de bilete cumpărate pentru a se afla în bancă la prima oră. În plus, în primii trei ani de liceu, puştoaica din Prahova a suportat integral drumul spre şcoală, deoarece abia din toamna trecută se decontează şi naveta liceenilor.  

Legea burselor obligatorii

Săptămâna aceasta, la Baia Mare, elevii îşi aleg un nou preşedinte. 120 de elevi din toată ţara participă la Adunarea Generală a CNE.

La final de mandat, Ioana se declară mulţumită că a reuşit să-i convingă pe câţiva parlamentari că bursele şcolare trebuie să fie obligatorii, nu „la latitudinea primarilor”. La propunerea CNE, nouă senatori PSD, printre care şi fostul ministru al Educaţiei, Liviu Pop, au iniţiat un proiect de modificare a unui articol din Legea Educaţiei. Astfel, în loc de „elevii pot beneficia de burse”, în lege va fi scris „elevii beneficiază de burse”.

Cuantumul minim al burselor va fi stabilit prin hotărâre de guvern. „Dacă autorităţile locale consideră educaţia importantă pentru comunitate, pot suplimenta aceste burse”, spune Ioana. „Până acum, unii primari dădeau burse în bătaie de joc, câte 8 lei, 10 lei lunar de elev”. Proiectul de lege a fost aprobat tacit de Camera Deputaţilor, pe 13 iunie, şi se află în prezent la Senat.

Dintre 230.000 de mii de catarge...

Multă voinţă, multă muncă şi câţiva dascăli buni, „pasionaţi de meseria lor, nu resemnaţi cu ea”, au dus-o pe puştoaica din Găgeni mult mai departe decât microbuzele cu număr de Prahova.

În România, sunt în jur de 230.000 de elevi în şcolile din mediul rural. Dintre ei, cei care reuşesc să se desprindă şi să-şi urmeze visul, să meargă la liceu şi chiar la facultate reprezintă adevărate minuni ivite în ciuda sistemului.

Ioana crede că se va adapta lesne la învăţământul din Marea Britanie, care „e mult mai flexibil”. Greu i-a fost, spune ea, să se adapteze de la sat la oraş, după ce a intrat la gimnaziu în Ploieşti. Să reziste la meschinăria contabilă din MEN, pe lângă care zgârcenia scoţiană e risipă curată. Greu i-a fost să studieze după manuale „fără logică” şi să fie tratată, ca elev navetist, „cu o mare indiferenţă” de către autorităţi.