NEputința

cristian.coman
30 aprilie 2018, 08:51 actualizat acum un an
    NEputința

La un loc de joacă, un băiat de 9-10 ani se scarpină la ceafă, pe sub șapca Ferrari.

-Dar de ce să fac propoziții? Nu vreau să fac propoziții.

Fetița, mai măruntă decât el, se preface că îi întoarce spatele.

-Dacă nu poți, spune-mi. Dar nu mă mai joc cu tine.

Băiețelul nu are scăpare. Efortul lui e vizibil, în ochi i se citește ciuda. Și-a strâns pumnii și aproape izbucnește în plâns.

-Ca sa fac propoziții, trebuie să mă gândesc la cuvinte. Nu pot să mă gândesc la cuvinte.

Părinții nu par să observe greaua încercare prin care trece copilul lor. Pe o bancă, la câția metri, mama băiatului face schimb de poze pe facebook cu părinții fetiței. Drama necuvintelor a trecut la mine.

Am plecat pe alee, încărcat cu ea.

 

La câțiva kilometri, un bărbat înalt, în costum, spune apăsat:

-I-am retras încrederea.

Ar vrea să spună mai mult. Dar știe foarte bine că nu are ce să-i facă, dacă ea nu vrea.

-Am vrut să mediez, doamna nu a înțeles acest lucru.

Privește peste capetele operatorilor. Vorbește despre nereușita aducerii tuturor la masă chiar în Sala Unirii. Nu știu dacă îl roade, dacă îl macină. Dar sigur e nemulțumit.

-Spunea aşa: jur să apăr democraţia, drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor.

Presa nefavorabilă lui va spune că el a intrat în campanie electorală. Și că se poziționează. Că altă șansă nu are.

-Îi cer demisia, nu face față.

A plecat pe ușile mari de lemn. Mi s-a părut că a oftat.

 

 

E deja seara. În alt Palat, doamna și-a pus taiorul negru peste bluza neagră. Se uită către moderator mâhnită, se simte nedreptatea în colțul gurii. (dacă ar alge un emoticon, l-ar pune pe cel cu „simțindu-se tristă”)

-Voi merge mai departe. Nu are atribuţii să mă demită.

Șiragul dublu de perle albe se ridică și coboară pe accentele pe care doamna le pune din tot sufletul.

-În cele trei luni am obținut rezultate bune.

Cele trei steaguri - câte luni de succese - din spate-lateral stânga (la ora 8, cum ar spune ambasadorul american) îi dau putere: UE, tricolorul și NATO. Ce bine au ales cadrul ăsta...

-Nu văd niciun motiv pentru care să demisionez. Atâta timp cât am susținerea coaliției de guvernare.

Asta i-a scăpat. Dar de fapt, e adevărat. Știe că nu poate mai mult. Poate doar să spună „Nu plec!” Nici Bibi, care i-a strâns mână să i-o rupă, nu are cum să-i dea putere. Lumea o vede oricum așa cum este. Emisiunea s-a terminat.

 

A mai trecut o criză politică.

 

NEputința.

 

PS Nu știu dacă băiatul se alinta sau avea o reală problemă de analfabetism funcțional. Dar exemplele au legătură.