Parada și eroismul din dos

Maria Andries
Maria Andries
28 noiembrie 2018, 14:59 actualizat acum o săptămână
    Parada și eroismul din dos

Cei dornici să participe la parada de Ziua Națională primesc indicații coregrafice contradictorii de la comunitățile de pe Facebook. Să stea cu spatele la jandarmi, dar cu fața la tricolor, să aducă și cartoane cu ouă, pe care să le arunce peste umăr, probabil, la defilare.

Iată noua vitejie. Așa s-a construit România Mare: niște oameni și-au sacrificat prim-planul și au întors dușmanilor partea lor mai puțin fotogenică. Și-au exprimat un punct de vedere redutabil, cu prețul propriei imagini. Fără sacrificiile acestor oameni care și-au expus fără preget dosul când s-au supărat pe turci, tătari, nemți, ruși și alte forțe ale naturii, nu ne-am mai fi numit azi români și n-am mai fi trăit într-o țară liberă până la dezinhibare.

La protestul din 10 august, jandarmii au bătut și gazat femei, copii șl bătrâni. Acesta e argumentul invocat de cei care vor să-i atace imparabil cu spatele. Un senator USR, Vlad Alexandrescu, a preluat ideea și a cerut interzicerea jandarmilor la parada de 1 Decembrie. Da, de ce nu? Nu că am rezolva ceva cu asta, dar de ce să lăsăm pragmatismul să strice o propagandă bună? Când era ministru al Culturii, domnul Alexandrescu aproape a interzis Spărgătorul de nuci, din rațiuni legate de nonviolență. Și a convins orchestra să stea cu spatele la balerini.

Ai noștri, ca brazii, plini de ace

Jandarmii, mai antrenați în comunicare non-verbală, au replicat și ei printr-un mesaj, sclipind de cacofonii: “Stau în unitate, dau comunicate, vino, mamă, să mă vezi, dar să nu mă enervezi”.

Dimensiunea acestui schimb țâfnos de îndemnuri nu depășește nivelul peluzelor din fotbal. Acolo își are locul o astfel de răfuială, eminamente retorică, nu în preajma Arcului de Triumf.

Ce s-a întâmplat în Piața Victoriei pe 10 august este obiectul unei anchete judiciare. Nu demonizând o întreagă armă se face lumină, sunt găsiți și pedepsiți vinovații. Ci adunând probe, mărturii și urmând drumul lung și puțin spectaculos al legii.

Spatele întors n-a apărat și nici nu va apăra niciodată pe nimeni, nici femei, nici copii, nici bătrâni. La mitingul contra violenței împotriva femeilor, la sfârșitul lui octombrie, în București, abia s-a strâns un colț de trotuar de protestatari. Săptămânal, două femei din România sunt ucise în bătaie de soți.

Ministerul Justiției recunoaște că 500 de pedofili dovediți și condamnați sunt în libertate, în loc să se afle în închisoare. A indignat acest număr pe cineva? A stârnit vreun comentariu în mediile supărate virtual pe actuala putere? A ieșit cineva în stradă să apere copiii? La Marșul chitarelor, de la Colectiv, vorba unui protestatar din Teleorman, abia a venit o scară de bloc-turn.

Sunt atâtea realități revoltătoare în jurul nostru, în lumea noastră românească, încât nu mai știm contra căreia să întoarcem mai repede dosul prin excelență indiferent. Avem atâtea principii încât nu știm pentru care să ne punem întâi și întâi la bătaie partea noastră mai puțin simțitoare.

Câteva comunități de pe Facebook vor să protesteze contra jandarmilor? Să protesteze. Dar să întoarcă spatele la paradă nu intră în categoria asta. Nu e vreun mare gest de nesupunere civică. Să le întorci spatele jandarmilor care defilează înseamnă să confunzi planurile și să maimuțărești și ideea de zi națională, și ideea de protest.

 

Nu e un eroism, e un exhibiționism.

Jandarmeria nu se reduce la un ministru specializat în cafele și caimac, la câteva erori de recrutare și la o gașcă de șefi care au copiat din Darwin la testul psihologic.