Parastas cu lăutari la catedrală

Oana Dusmanescu
Oana Dusmanescu
16 aprilie 2019, 13:58 actualizat acum o lună
    Parastas cu lăutari la catedrală

Notre Dame nu e deloc a noastră. Asta dacă te iei după avalanșa de opinii – majoritatea emoțional-șovină. Dorința sau mai degrabă nevoia de comparații cu situații locale nu au nicio legătură cu faptul că undeva, într-un oraș minunat, un simbol a ars, și încă nu de tot. Facebook-ul geme de păreri potrivit cărora ar trebui să ne pese mai mult de faptul că nu avem autostrăzi sau de Catedrala Mântuirii Neamului, deși aceasta din urmă e bine-merci unde a fost construită. Că plângem prea mult pentru ceva ce nu ne aparține și că ar trebui să ne vedem de treaba noastră, de parcă atașamentul sufletesc sau amintirea unei vacanțe eminamente turistice la Paris înseamnă un teritoriu strict delimitat, cu mine antipersonal și sârmă ghimpată.

Ba da, spun ceilalți, contraatacând cu baioneta, mai ceva ca în La Marseillaise. Ar trebui să ne pese, pentru că e istorie și creștinism și frumosul grotescului, toate la un loc și nimic din toate astea în particular. Pentru că, pur și simplu imaginile au fost impresionante, ale focului mâncător de simboluri și ale neputinței omenești.

Zilele acestea Internetul înțelege și nu înțelege, în același timp, ca într-un flux-reflux neobosit și extrem de gălăgios, că ambele game de sentimente sunt admise. Dar toată goana asta de nostalgie, ipocrizie, pe alocuri dispreț, mostre de cunoștințe istorice – de multe ori eronate, dar exprimate cu emfază și nonșalanță, duce doar la ură reciprocă nejustificată, căci ce anume ar putea justifica adversitatea și diversitatea de opinie? Numărul de friends sau followers, violența în exprimare, titlurile exagerate din presă sau poate încrederea exagerată în vocea pe care ne-o dăm pe net?

Ieri, când a ars Notre Dame, am fost cu toții răniți, sfidători, indignați, pompieri, conspiratori, religioși și mai ales denigratorii altor religii decât celei căreia am fost încredințați. Ca la toate marile drame, de acasă, din fața dublului ecran – televizor și calculator – căci acesta ne oferă cea mai deplină și mai înșelătoare putere dintre toate – libertatea ofensatoare de opinie.

Azi, după ce totul pare că va avea o soluție benignă, vom reveni cu toții la Game of Thrones.

CITEȘTE ȘI: