Analizele stiricurate

Prin politică, la vânătoare de mistreți

cristian.coman
07 septembrie 2018, 19:14 actualizat acum o săptămână
    Prin politică, la vânătoare de mistreți

Începe marea vânătoare de mistreți. Nu de pesta porcină se tem vânătorii, ci de mistreții care abandonează corabia.

Rezistă cine e mai dotat politic.

Publicul - vorba unui premier care a candidat la președinție și a rămas acasă - trebuie să ia popcorn și să se așeze pe canapeaua din sufragerie. El este alegătorul care nu e motivat să meargă la urne. Alegătorul-care-protestează-și-nu-merge-la-vot este o specie recentă care s-a dezvoltat în sufragerii.

La televizor, mistreții sunt hăituți în vederea executării (sau execuției, depinde de perspectivă). Sunt asaltați cu toate mijloacele de „propagandă” permise și nepermise. Sunt făcuți dictatori, sabotori, șobolani sau trădători, oamenii-lui-Iohannis, slugi, securiști. Cel mai grav este când mistrețul-care-nu-mai-suportă-șobolăneala spune despre mistrețul-de-belina-cu-mustață: „Eu nu am tăiat porcul de crăciun cu statul paralel!”

Problema este că pe mistreții din România îi hăituiesc alți mistreți. Sunt cei cu care au împărțit mlaștinile politicii, pădurea de minciuni, au traversat împreună bălțile de compromisuri și complicități, au împărțit ciolane prin spatele deloc-vigilentului prădător natural: alegătorul.

Mistreții sunt însă rezistenți. Trebuie să rabde, iar ei o fac de dragul vremurilor care vor veni. Știu că după goana care durează până la alegeri, se vor retrage la umbră, să culeagă roadele ostenelii: sinecuri, contracte cu dedicație, posturi călduțe numite „imposturi de partid”.

Cele mai bătrâne sălbăticiuni mai știu că până la tablele jucate pe plaja de la Monaco, când vor fi adunat destul ca să nu mai fie nevoiți să alerge vreodată prin mocirla dâmbovițeană, trebuie să treacă prin multe scrutinuri. Mulți gonaci, dar prea puțini vânători pricepuți. Vânătoarea se încheie de regulă cu o renunțare de ambele părți: eu mă fac că te alerg, tu te faci că ți-e teamă. Sau că te întorci cu colții spre mine. De argint sau de aur, în funcție de lecturi și de venituri.

Mistreții folosesc diversiunile de televizor: „mi-e rușine să accept asta”, „eu o susțin în continuare”, „el vorbește despre gazare?”, „să-i lovim cu parul”.

Puțini mistreți au întrerupt alergarea pentru a fi trimiși într-o grădină zoologică de unde ieși doar dacă scriu cât mai multe cărți. Biblioteca mistreților de la zoo are un numitor comun.

Mistreții liberi.