Referendum pentru redefinirea PSD. Și cum vor homosexualii să întemeieze „familii paralele”

Maria Andries
17 septembrie 2018, 15:10 actualizat acum o lună
    Referendum pentru redefinirea PSD.  Și cum vor homosexualii să întemeieze „familii paralele”

Așa vagă cum e, lăsând frâu liber imaginației tradiționaliștilor, expresia “doi soți” are un aer democratic. Pe când expresia “un bărbat și o femeie” ierarhizează. De ce să nu scrie “o femeie și un bărbat”? Sau “un om și o femeie”, cum se spune în anumite regiuni? Ce e un bărbat, ce e o femeie? Nici măcar Codul Civil sau Andrei Pleșu nu se încumetă la astfel de definiții.

Teoretic, discutăm despre aceleași lucruri ca și occidentalii. Cum ar veni, ne tragem de șireturi cu nivelul lor de civilizație. Doar că n-avem și problemele lor. Practic, în materie de ocrotirea familiei, avem problemele pe care le-au avut francezii și nemții acum o sută de ani și mai bine. Globalizarea are limitele ei. Nu uniformizează chiar orice. Infrastructura rutieră, experiența democratică sau puterea de cumpărare, în niciun caz.

Păzea, vin refugiații! Ba nu, vin homosexualii!

“Parcă nu aș vrea să văd mii de imigranți pe străzile Bucureștiului”, declara Liviu Dragnea, în septembrie 2015, după o vizită la Budapesta. Pe vremea aceea, chestiunea arzătoare pentru guvernanți era cota de refugiați impusă de UE. O gravă problemă, refugiații, într-adevăr, dar nu pentru România. Ar fi fost și culmea. România se află pe locul doi, după Siria, în topul mondial al imigrației. De vreme ce noi producem masiv refugiați, nu prea ne stă bine să ne plângem de ai altora.  

Totuși, Victor Ponta, pe atunci premier, și Dragnea, pe atunci șef interimar al PSD, trăgeau sirenele că vin imigranții peste noi și ne ocupă agenda. Au convocat CSAT-ul, au cerut analize “foarte serioase”. Imigranții au venit, într-adevăr, dar cei mai mulți dintre ei ne-au salutat din mers grăbit, cu o lacrimă de compasiune în colțul ochiului.

Acum PSD ne alarmează că vin homosexualii la Starea Civilă și întemeiază familii paralele. Social-democrații nu coboară întâmplător isteria colectivă din pod. Liviu Dragnea ne amenința cu refugiații, niște “ciudați”, care “umblă în grupuri și vorbesc engleza”, pentru a-și umfla mușchii patriarhali în partid. Pentru a-și consolida statutul de lider informal.

Spre o uniune a tovarășilor de drum

La trei ani distanță, în septembrie 2018, desi se află la șefia formală a PSD și la șefia informală a Palatului Victoria, Dragnea are nevoie de un tur de forță preelectoral. Referendumul e specialitatea lui, are și o condamnare la premiul Nobel, cu suspendare, pe tema asta.

Nu e urgent pentru România să schimbe Constituția, dar e urgent pentru PSD să stabilească, până nu începe campania la prezidențiale, ce fel de familie e. Despre redefinirea celui mai puternic partid din România e vorba, de fapt. Rămâne ceea ce este, adică o familie prin tradiție monoparentală, cu un Daddy care se îngrijește de un Executiv infantilizat? Sau se transformă într-o familie modernă, cu mai mulți tați, baroni, tatăl nr.1, tatăl nr. 2 și tot așa, până la tatăl nr.28?

E un subiect presant. Mai ales pentru că PSD nu are un candidat, cu un an înaintea prezidențialelor. A ajuns să fie depășit de Iohannis, ca iepurele de țestoasă. Social-democrații tot nu s-au lămurit dacă Gabriela Firea poate fi și motostivuitor în cursa pentru Cotroceni. Ce-i drept, când propriii tăi parlamentari fac paradă de misoginism, a se vedea Șerban Nicolae (autorul panseului “penală e mama care v-a făcut așa nesimțită”), e un risc deloc de neglijat să propui o femeie la funcția supremă în stat. Riscul ăsta stă între primarul Bucureștiului și clădirea cu gard, aflată la câteva străzi distanță de sediul PMB.

Soluții pentru partid, pe bani publici

Lista cu posibili prezidențiabili din rândul social-democraților nu e mai lungă de atât. Cu Dragnea tată de familie, PSD n-a izbutit să procreeze alți lideri suficient de convingători pentru electorat. Partidul funcționează mai degrabă ca familia domnul Goe: multe mamițe și mamițici depersonalizate care roiesc în jurul unui președinte cu toane și repetent la tribunal, pe deasupra.

Nu se știe cât va dura efectiv referendumul, două zile, două luni, până la următorul congres extraordinar al șișurilor lungi din PSD.  Dar prima zi, 7 octombrie, pare un termen rezonabil. Încă e timp ca PSD să-și pregătească strategia pentru Cotroceni.

Strategia asta nu poate fi pusă la cale înainte ca partidul să afle dacă actualul lui președinte mai poate sau nu să asigure prezența pâinii în proporție de 300 la sută pe masă. Să vâneze microbuzul cu turiști electorali și să-l care întreg în peștera de votare. Să trimită urna mobilă în cimitir, cu CNP-ul pe R.I.P. călcând.

Astea-s adevăratele întrebări la care poporul e chemat să răspundă, pe banii lui, firește, la referendum. Aia cu familia e aruncată așa, nadă, să tulbure apele, să deruteze știuca.