România de la stat, un escape room cu 1 milion de jucători

cristian.coman
06 mai 2018, 11:19 actualizat acum 2 ani
    România de la stat, un escape room cu 1 milion de jucători

Presa liberă și neliberă merge mai departe. Deși aparent calmă, cea mai agitată zi a Libertății Presei a trecut. Raportul FREEEX Libertatea Presei făcut de Active Watch ne spune că presa este agresată, amenințată, presată de autorități, presată economic, cenzurată și autocenzurată. Cu ocazia asta, aflăm și că la postul public de televiziune fierbea în liniște un cazan. Dragoș Pătraru acuză, cu înregistrări realizate chiar de el, intimidare, cenzură, abuz de putere din partea conducerii TVR. Indiferent de rezultatul episodului „înregistrarea celor care calcă libertatea de exprimare pe gât și cheltuiesc discreționar banii de la buget”, povestea de la TVR este doar partea vizibilă a mentalității de vechil existentă în instituțiile de stat.

 

Dar nu e numai asta. Nu e vorba doar de dictatură internă.

De fapt, cea mai importantă și revoltătoare este admiterea, tolerarea de către opinia publică (și electorat, în fond) la nesfârșit a unei zone profund bolnave a României: funcționarea sectorului de stat. An după an, regim după regim. Un sfert dintre angajați cu acte în regulă ai României lucrează și sunt umiliți zi de zi într-un sistem clădit pe clientelism și nepotism. Cei care iau decizii sunt numiți, în covârșitoarea majoritate, fără niciun fel de recomandare profesională. La rândul lor, își iau în jurul lor oameni de încredere, a căror calificare este „prietenia” sau obligația compensării ajutorului primit anterior. Cum ar veni: „dă-i un post, că taică-său ne-a ajutat în campanie”. Excepțiile sunt așa de puține, încât confirmă regula.

 

Această construcție nu poate rezista decât cu oameni vulnerabili profesional în posturile cheie, cu impostori. Sitemul se blochează permanent, pentru că un om nepregătit va amâna sau împiedica orice încercare de a face un pas înainte, de modernizare sau pur și simplu pentru implementarea unui proiect. El nu riscă nimic, vrea doar să își conserve liniștit privilegiile. Și, trebuie să recunoaștem, are expertiză într-un domeniu: aceea de a găsi nod în papură oricărei inițiative.

 

Pentru ca marea masă a salariaților de stat din subordine să nu se revolte, guvernanții i-au dat un cadou otrăvit: contractul colectiv de muncă. Angajații sunt protejați 100%, indiferent de gradul de cunoaștere a meseriei și de implicare sau neimplicare și chiar de prezența la serviciu. Iar ei, în oglindă, îi lasă pe șefii vremelnici să-și facă de cap în această cangrenă generalizată. Admit să fie umiliți, batjocoriți, înjurați, să li se pună un șef și mai despotic decât cel precedent. Pentru că, de fapt, dacă dăm la parte umilințele, ei vor lua salariile și sporurile în continuare (repet, mai sunt excepții, le-am cunoscut personal).

 

În sistemul bugetar și al companiilor de stat nu există în niciun fel de intenția de a introduce criterii profesionale printre normele care stabilesc salariile sau ierarhiile. De această situație profită electoral orice ministru care coordonează acel sistem sau chiar prim-ministrul, fiecare partid care prinde guvernarea. Aceștia decid creșteri otova de salarii, chiar dacă o parte dintre angajați au ca unică ocupație așteptarea pensiei, iar șefii și șefuții vor doar să fie vătafi cât mai mult timp. Ce dacă nu se pricep? Nu a murit nimeni din asta!

 

Așa cum aveam să aflu de la profesorul meu de matematică din liceu, Gheorghe Pantelimon, există patru feluri de pământeni care sălășluiesc pe Planeta albastră:

 

-cei care știu că știu

-cei care nu știu că știu

-cei care știu că nu știu

-cei care nu știu că nu știu

 

Primii, cei care știu că știu, sunt categoria care duce lumea înainte. Sunt și cei mai puțini, ei sunt erudiții cu discernământ. În general, nu ei conduc societatea, în niciun caz pe cea românească. Pentru că nu sunt vulnerabili profesional și deranjează.

 

Iar ultimii sunt cei mai periculoși. Din păcate, ei conduc. Acesta este paradoxul supraviețuitorilor. Cei mai puțin dotați profesional sunt la conducerea structurilor de stat. De ce doar la stat? Pentru că doar managementul lor se bazează pe rezultatul alegerilor, iar entitățile de stat primesc bani indiferent de performanță.

 

Întrebarea „de ce pleacă românii din țară” a devenit desuetă, nici măcar retoric nu mai e folosită.

 

România, escape room? Nu vreau să ajungem aici. Poate doar la stat.