Sfâșierea controlată a Republicii Moldova - o neputință convenabilă, asumată cinic

Claudiu Saftoiu
05 aprilie 2018, 16:57 actualizat acum un an
    Sfâșierea controlată a Republicii Moldova - o neputință convenabilă, asumată cinic

Interviurile de excepție realizate de reporterii ”Libertatea”, Ionuț Iordăchescu și Dragoș Sasu, la Chișinău, cu primii trei oameni în stat, șochează prin impresia de ansamblu pe care o lasă asupra celor care îi conduc pe frații de peste Prut ai României. Fiecare, dar și împreună, președintele Iogor Dodon, premierul Pavel Filip și președintele Parlamentului, Andrian Candu, demonstrează că Republica Moldova a devenit, în 28 de ani, un mecanism statal de un cinism cutremurător, care uzează fibra cetățenească și identitară, pentru o stabilitate ”democratică” a unor instituții politice ce se anihilează reciproc și mor în fiecare zi, fără să se predea niciodată. Este țara în care, cu cât ideologiile însângerează mai mult inimile și credințele cetățenilor, cu atât politicienii, care mențin și adâncesc disensiunile dintre moldoveni, se instalează în fotoliile lor de demnitate, zeci de ani la rand. Inutili, importanți, istorici.

Politicienii modoveni sug de la trei țâțe și plâng pentru foamea poporului, fără contenire

Investițiile UE, ajutoarele României, prin parteneriatul strategic dintre cele două țări, sunt date, anual, pe mâna politicienilor moldoveni. Cum în spatele celor mai mulți polticieni de la Chișinău se află oligarhii autohtoni, prin Moldova se scurg banii ca apa în pământ, fără să lase nimic în urmă. La rândul lor, relațiile privilegiate cu Federația Rusă, prin deschiderea pentru moldoveni a pieței muncii din Comunitatea Statelor Independente (CSI), sunt și ele aducătoare de bani, în republică. Pe lângă aceștia, Transnistria autonomă și rusofilă funcționează ca o mașină enormă de spălat banii murdari a protipendadei ruse, spun pro-europenii de la Chișinău. 

Igor Dodon – președintele „statalității” moldovene, nu al poporului moldovean

În interviul dat, Igor Dodon emite cu seninătate cea mai cinică afirmație, auzită la un președinte de țară: ”Noi putem supraviețui ca stat atunci când societatea este divizată în două, când sunt relații bune cu Uniunea Europeană, care, într-adevăr, investește mult în Republica Moldova, la fel ca și România, și noi trebuie să continuăm această cooperare, aceste programe. Dar, în același timp, avem nevoie, suntem sortiți să avem relații bune, strategice, cu Federația Rusă.” Dodon oferă definiția perfectă a „statului-tampon”, care face din teritoriul moldovean un ținut sfâșiat cu bună știință între comunități antagonizate ideologic și ține la distanță o lume, cea europeană, de alta – cea a „Maicii Rusia”. În numele unei „statalități” alienante, Dodon își sacrifică propria națiune, lărgind sfâșierile dintre oameni. Dar el nu e singurul politician care face asta.

Republica Moldova  - țara în care politicianul își devorează cetățenii, fiecare din tabăra lui ideologică

Fără să dețină nici ei soluția pro-europeană sau unionistă, politicienii anti-ruși de la Chișinău promit amarnic, dar nu pot realiza nici apropierea de UE, nici unirea cu România. Nici Andrian Candu, nici Pavel Filip nu pot ține Moldova pe drumul spre Occident, chiar dacă instituțiile lor reușesc să smulgă constant bani de la România sau de la Europa, pentru aceste obiective de țară, mereu amânate.

Mai mult decât oricând, Republica Moldova își deplânge soarta în care sângerează de zeci de ani. O arată, în întregul ei, clasa politică, a cărei neputință este practic asumată. Jocul  de sumă nulă practicat la Chișinău definitivează statu-quo-ul real al Republicii Moldova – țara în care politicienii își devorează zi de zi proprii cetățeni, fiecare din zona lor ideologică.