Ți-e frică?

cristian.coman
17 aprilie 2018, 17:13 actualizat acum 2 ani
    Ți-e frică?

Dacă ești jurnalist, nu te grăbi să răspunzi. Gândește-te bine!

Dacă ești jurnalist în România, e posibil să te temi că îți pierzi jobul. Și atunci faci doar ce ți se cere. E posibil să te temi pentru nivelul salariului tău, în cazul în care ai credite sau familie mare. Sau e posibil să te temi pentru că îți pierzi privilegiile, statutul și atunci propui ce îi place șefului să audă.

Dacă ești jurnalist în Rusia, în Slovacia și chiar în Malta, te temi pentru viața ta.

În România, poți să îți pierzi conștiința.

În Rusia, Slovacia, Malta îți pierzi viața. Noi, jurnaliștii români, putem să ne considerăm norocoși. Cu sau fără conștiință.

Jurnalistul rus de investigație Maxim Borodin a scris despre mercenarii ruși din compania privată Wagner, uciși în Siria în februarie într-o confruntare cu soldați americani. Iar săptămâna trecută „a căzut” de la etajul 5, de la fereastra propriului apartament. A murit duminică, în spital.

30.000 de slovaci au ieșit în stradă, tot duminică, să ceară demisia șefului Poliției, pentru că ancheta privind uciderea lui Ian Kuciak, jurnalist de investigație omorât împreună cu prietena lui, e trasă pe linie moartă.

Jurnalista malteză Daphne Caruana Galizia a fost ucisă de explozia unei bombe plasată sub mașină. 45 de jurnaliști din toată Europa au anunțat că vor continua munca de investigație, în acțiunea de solidaritate intitulată „The Daphne Project”.  Coordonatoarea proiectului spunea ieri: „Poți reduce la tăcere pe unul dintre noi, dar mulți alții vor urma”.

65 de jurnaliști au murit anul trecut în toată lumea. „Reporteri fără Frontiere” ne anunță că, totuși, este cel mai mic număr de morți din ultimii 14 ani. Pentru că jurnaliștii sunt mai bine protejați. Dar mai ales pentru că țările periculoase se golesc de jurnaliști.

Jurnalismul este considerat periculos peste tot în lume. Poate faptul că 39 dintre cei 65 de ziariști au fost uciși cu premeditare, deci nu omorâți de gloanțe întâmplătoare, este cel mai relevant. Au fost urmăriți, pândiți și executați pentru ce scriau. Pentru că scriau. Așa le spunea lor conștiința. Că trebuie să scrie.

Există și în România ziariști care își riscă viața, nu doar conștiința. Jurnaliștii de front sunt expuși pericolului permanent atunci când merg în teatrele de operații ale armatei române sau în zone de război.  Ei pleacă în misiune cu această asumare a riscului și cu o protecție cât de cât asigurată de militari. „Cât de cât” nu pentru că soldații români sau aliați nu ar putea să apere jurnaliștii, ci pentru că aceleași pericole de moarte îi pândesc și pe ei.

Din punctul meu de vedere, jurnaliștii de front și jurnaliștii cu coloană vertebrală din statele corupte sunt niște eroi.

Jurnaliștii cu coloană vertebrală din țări sigure își fac doar meseria.