Toate rudele lui Daddy

Maria Andries
Maria Andries
04 iulie 2018, 15:11 actualizat acum un an
    Toate rudele lui Daddy

Cu modificările la Codurile Penale, o să ajungem să despicăm firul în patru şi apoi să-l împletim în trei.  O să ne punem tot felul de întrebări existenţiale, care mai de care mai presante, cum ar fi: ce înseamnă „pentru sine”? Cine sunt eu? Naşul sau finul? Cine sunt rudele mele? Cum se simte capra afinului?

Dragnea, un filantrop pe banii copiilor

Aşa scrie în noua definiţie a abuzului în serviciu. Se pedepseşte numai obţinerea de foloase materiale „pentru sine” sau „pentru rude şi afini”. Adică Liviu Dragnea, când a dispus angajarea a două membre PSD la Protecţia Copilului Teleorman, a comis un act de mărinimie, un gest aproape social şi subliminal democrat. A dat o pâine la tavă unor tinere de nădejde.

Făceau parte din familia social-democrată, e drept, dar nu se pune, pentru că familia de partid nu corespunde portretului familiei tradiţionale, adică uniunea dintre un meduz şi o meduză. Vedeţi vreo referire la caracatiţă?

Aşadar, Liviu Dragnea a încălcat legea în scop umanitar, nu meschin, să mănânce şi gura afinilor lui.

Sistemul de asistenţă socială din România funcţionează cu 20 la sută din necesarul de specialişti, conform unui raport al Asociaţiei Naţionale a Asistenţilor Social, publicat anul trecut. Cu alte cuvinte, de cei peste 40.000 de copii aflaţi în grija statului, de persoanele cu dizabiltăţi, de bătrâni, de săraci se ocupă, în proporţie de 80 la sută, membrii de partid. Cum anume? Încasând salariul.  

Norma, de care suntem departe, este de un asistent la 4.250 de cetăţeni defavorizaţi. Să zicem că o îndeplinim. În acest caz, Dragnea a salvat de la şomaj două colege de doctrină, dar a lăsat vreo 8.500 de copii la mila ploii. Realist vorbind, chiar nu avea cum să-i ajute, până nu împlinesc 18 ani şi au drept de vot. Să crească, să se înscrie în PSD, să achite cotizaţia şi apoi mai vedem, mai discutăm. Poate se eliberează vreun post de agitprop, in administraţie.

Dacă, absolut întâmplător şi colateral, Dragnea a ajutat partidul, găsind remuneraţii pentru membrii săi, nu înseamnă că s-a ajutat pe sine. Nu e rudă cu PSD, cel puţin, nu oficial. E tătuc, e Daddy, dar nu în acte. PSD, se ştie, e un copil din trei flori.

Influenţa caltaboşilor asupra creierului

O altă veste hermeneutică pentru popor este schimbarea sensului la „trafic de influenţă”. Acum e o infracţiune aproape imposibil de anchetat. În primul rând, trebuie probat faptul că inculpatul a obţinut „foloase materiale”. Floarea Alesu, colega de boxă a lui Liviu Dragnea şi fostă şefă a Protecţiei Copilului Teleorman, a fost anchetată pentru că ar fi primit „un lănţişor de aur cu pandantiv şi 10.000 de lei” pentru măsluirea unor concursuri de angajare, şi „câte o mie de euro”, pentru înlesnirea unei adopţii. Acum, dacă nu poartă lănţişorul, va fi greu de spus dacă doamna Alesu a obţinut foloasele astea palpabile pentru sine. Dar rămâne în picioare acuzaţia de trafic de influenţă.

Însă nu e suficientă promisiunea funcţionarului că va interveni sau intenţia lui, trebuie probat faptul că funcţionarul a şi intervenit. Adică, degeaba îl prinzi pe afaceristul Ciorbă, de pildă, cu palinca şi caltaboşii în sacoşă. Trebuie să surprinzi exact momentul când ministrul Decebal Traian Remeş mănâncă şi dă de duşcă ploconul. Apoi trebuie să probezi, pas cu pas, că nutrienţii din caltaboşi au influenţat stomacul, care a influenţat, la rândul lui, creierul, aflat deja sub influenţa alcoolului. Şi că aceste influenţe fiziologice şi nu altele, ideologice, l-au determinat pe Remeş să aranjeze o licitaţie pentru firma lui Ciorbă.

O misiune aproape imposibilă, să investighezi astfel de fapte, cu toate constrângerile impuse procurorilor. Să nu faci interogatorii la micul-dejun, prânz, cină sau în timpul siestei, să nu te lungeşti cu întrebările până noaptea, să strici bioritmul suspecţilor. Să nu foloseşti poze pentru care nu ai cerut acordul celui fotografiat, filmări, fără acordul celor filmaţi. Sau convorbiri înregistrate fără acordul interlocutorilor. Vorba lui Cătălin Voicu, „acum vorbesc ca să înţelegeţi dumneavoastră”, nu oamenii legii.

Cu amanţii la Înalta Curte

Parlamentul a dat liber, aşadar, la păgubit statul în numele partidului. A legalizat pilele. Îţi poţi cumpăra un post călduţ, un contract grăsuţ pe bani publici, dacă nu dai mita direct, ci prin interpuşi. Sau dacă oferi serviciu contra serviciu: sponsorizezi campania electorală, de pildă.

Crinuţa Dumitrean, fosta şefă ANRP, pe vremea guvernării PSD, a fost condamnată recent la şapte ani şi jumătate de închisoare, într-un dosar de retrocedări ilegale. Dumitrean a fost urmărită şi în alt dosar, asemănător, alături de fostul deputat de Bistriţa Ioan Oltean. Conform rechizitoriului, Dumitrean aproba retrocedările, iar Oltean încasa comisionul de la beneficiari. Prejudiciul s-ar fi ridicat la aproximativ 20 de milioane de euro. Printre probe, au fost incluse poze cu Oltean şi Dumitrean făcând sex în biroul şefei ANRP.

Înalta Curte a trimis acest dosar înapoi la DNA, pentru că „descrierea procurorilor privind comiterea faptelor este ilogică”. Pozele nu erau, probabil, suficient de explicite încât să demonstreze legătura dintre cei doi acuzaţi. Nu dovedeau nimic, nici pe partea traficului de influenţă, foloasele obţinute erau numai morale, nici pe partea abuzului în serviciu, sexul fiind, teoretic, o activitate atât pentru sine, cât şi pentru alţii, cu care se recomandă să nu fii rudă. Şi astfel, Ioan Oltean se poate pregăti lejer pentru revenirea în politică, iar procurorii se pot pregăti să devină paparazzi, clarvăzători, vânători de fantome şi de comori. Altă şansă n-au să prindă infractorii.

Iar noi nu protestăm. Nu protestăm pentru că analizăm. Iar cât stăm şi analizăm consumul de cucută pe cap de Socrate, nu se cade să ne agităm. Nu poţi face temeinic două lucruri deodată. Şi să votezi, şi să te minunezi. Şi să guvernezi ţara, şi s-o prăduieşti. Nu e productiv.