Ultimul congres: „Oleacă mai degajat, că se supără domnul preşedinte şi pleacă!"

Maria Andries
Maria Andries
17 iunie 2018, 12:10 actualizat acum un an
    Ultimul congres: „Oleacă mai degajat, că se supără domnul preşedinte şi pleacă!"

 

Grupurile de delegaţi se amestecă pe culoare cu grupurile de turişti veniţi să viziteze Palatul Parlamentului. Avangarda trupelor din teritoriu găseşte o sală. Prea mică, prea goală, nu e cea bună. Stânga-mprejur pe covoarele de Orăştie.

La Congresul Extraordinar al PMP, au venit în jur de 2.500 de oameni. Unii, cu autocarele, alţii, cu maşinile personale. Au venit şi delegaţi din diaspora, pe banii lor, „au băgat mâna în buzunar, pentru că ei iubesc cu adevărat partidul ăsta, nu ca alţii”, îi laudă Traian Băsescu. În hol, e coadă la bufet. Oaspeţii au de ales între cârnaţi sau piept de pui la grătar, piure sau cartofi prăjiţi, salată de varză sau castraveţi muraţi, cafea sau apă.

În sală, un bariton cântă imnul României, toate strofele. Mâinile care ţin telefoanele, să prindă momentul, abandonează filmarea pe la strofa a patra. Urmează un montaj despre Marea Unire, pe Balada lui Porumbescu şi Rapsodia lui Enescu. Revine baritonul, cu „Treceţi batalioane române...”. Cei de pe scenă, cu Traian Băsescu în mijloc, ţin ritmul bătând din palme. Un delegat flutură o şapcă de marinar.

La bufet, coada se menţine constantă. Încep discursurile. Primul este Băsescu. Anunţă că va ocupa în partid doar funcţia de preşedinte de onoare, un titlu la fel de onorant ca titlurile de Doctor Honoris Causa pe care le-a primit când era şeful statului. Aplauze, sala în picioare: „Băsescu! Băsescu!”. Ca dovadă că a renunţat la puterea executivă, fostul preşedinte părăseşte scena şi ia loc în primul rând, printre delegaţi. Pe terasă, se fumează, se bea cafea, se discută prin videocall cu nepoţii rămaşi acasă. Pe lângă coloanele de marmură se strâng mucuri de ţigări şi pahare goale. Un delegat din Ardeal îşi linişteşte camarazii de doctrină: „Nu cred c-or să vorbească toţi de pe scenă, vorbeşte Tomac, atât. Ne-ar apuca noaptea până  se termină...”

Discursurile au durat încă două ore, cu jumătate de oră mai mult decât prevedea programul. Se vorbeşte despre reîntregirea ţării şi despre Viorica Dăncilă. Vorbitorii strecoară în „captatio” câte o poezie sau câte-o amintire de la bunicul care a fost în război. Delegaţii se furişează spre scaunul unde stă Băsescu şi-i întind cărţi pentru autograf. Apoi îl roagă să se întoarcă, să-i facă o poză.

Ultimul congres: „Oleacă mai degajat, că se supără domnul preşedinte şi pleacă!

După ce se încheie discursurile, pauză. Preşedintele onorific decide să ia puţin aer pe balconul sălii. Eroare de strategie. În câteva secunde, lumea se strânge în jurul lui, cu pixurile şi telefoanele întinse. Pe margine, doi tineri PMP-işti, în bermude, clatină sfătos din cap. „Uite, mă, cum se ţin după el... Nici n-apucă să deschidă gura, că i-ar lua şi vorba”. „Hai, înăuntru!”, comandă preşedintele, încercând să treacă înapoi, prin uşa flancată de perdele şi fani. Reuşeşte cu greu să scape din încercuire, îşi reia locul în primul rând.

Se votează, prin ridicarea de steguleţe, ordinea de zi şi o moţiune propusă de Eugen Tomac. Urmează alte discursuri. O delegată din Maramureş, în port tradiţional, propune ca simbolul partidului să nu mai fie simplu mărul, ci mărul românesc. Robert Turcescu îşi exprimă, de la microfon, nemulţumirile legate de situaţia din partid. „Sunt supărat pe domnul Băsescu”. Rumoare în sală. „Că a plecat de la conducerea partidului”. Aplauze. Fostul realizator TV compară PMP-ul cu Portugalia, care „n-ar fi întors rezultatul aseară, dacă nu-l avea pe Cristiano Ronaldo”. Tăcere rezervată. Nu toată lumea a văzut meciul cu Spania, de la Mondial. 

Deşi retras de câteva ore, Traian Băsescu revine la tribună şi calmează audienţa: „corabia nu e găurită”, criticându-l pe Turcescu pentru „abordarea jurnalistică de o calitate îndoielnică”. Polemica a înviorat un pic sala. Pe hol, se stă la rând la poze cu steagurile în spate.

Cât se numără voturile, Băsescu dă să iasă din sală, dar e împresurat din nou, de doritorii de suveniruri. Se lasă fotografiat lângă un copil, lângă doi lideri de filială, lângă un grup de delegate. Iar se strânge cercul, mulţimea de suporteri creşte şi precipită în jurul preşedintelui. „La ce aparat mă uit?”, întreabă el, captiv între oglinzile telefoanelor. „Aici, aici, domn’ preşedinte!”

„Oleacî mai degajat”, cere un delegat mai autoritar. „Oleacî mai degajat, cî oboseşti domnu' preşedinte şî pleacă!"

După antractul multimedia, Băsescu revine pe scenă pentru "predarea ştafetei" şi poza finală, când îi ridică mâna noului lider, Eugen Tomac. „Simt o eliberare, voi putea spune lucruri pe care nu eram liber să le spun ca şef al unui partid”.

Preşedintele retras încearcă o coborâre în viteză de pe scenă, dar urmăritorii l-au detectat, cu fler de paparazzi, şi l-au oprit iar, pentru o sesiune foto. Băsescu mai face două, trei poze cu delegaţii, din uşă, apoi se smulge şi o ia în pas săltat spre ieşire. SPP-iştii se desprind şi ei din ambuteiaj, mai cu întârziere.

„A plecat?!”, oftează în urmă o doamnă cu permanent şi cocardă. „Şi l-am pierdut din imagine tocmai acuma...”

Fostul preşedinte trece prin faţa camerelor TV, care-l aşteptau pentru declaraţii, salută cu mâna şi o zbugheşte pe primul culoar liber. Cristiano Ronaldo n-a alergat în viaţa lui aşa.