Vara vrajbei noastre: două mărturii: “Cădeau oamenii ca muștele”

Maria Andries
12 august 2018, 20:23 actualizat acum un an
    Vara vrajbei noastre: două mărturii: “Cădeau oamenii ca muștele”

“Sunt profesor de filosofie, am predat la Constanța. Dumneavoastră ați auzit de nesupunere civică?”

În ciuda insistențelor negociatorului, domnul vrea să le explice conceptul jandarmilor. Jandarmii se șterg la ochi, a bătut vântul invers și fumul lacrimogen i-a luat pe nepregătite. Nu au măști de gaze. Stau la ușa barului și așteaptă ordine prin stație. Se uită la cei dinăuntru, cei dinăuntru se uită la ei. Profesorul de filosofie le ține un curs: când un guvern lucrează împotriva poporului, devine ilegitim și eu, cetățean, am dreptul, am chiar obligația morală, să nu mă supun.

Aerul e lăptos ca apa de la robinet, miroase a clor. Se aud sirene, pocnet belicos de grenade. În față, ard niște ghivece cu brazi. Sticle aruncate de după blocuri plesnesc pe trotuar. Și din când în când, un domn protestatar scoate capul pe ușă și strigă ceva despre nesupunere. Și ca să fie luat în seamă, uneori face și câțiva pași pe trotuar. Un domn filosof în noapte și niște jandarmi plângând. Întâia noapte de apocalipsă. Se împlinesc profețiile lui Caragiale.

În piață, s-au petrecut și altele.

 

“Cădeau oamenii ca muștele”

Mădălina Done, 35 de ani, profesor de istoria religiilor, din Brăila, a venit cu un grup de prieteni, în coloană, să protesteze împreună cu românii din Diaspora. “Am fost prin toată lumea, cu burse de studii și de cercetare, totuși, am hotărât să rămân aici, în țara mea. Acum nu știu dacă am ales bine”. La o zi după incidentele din 10 august, încă tremură povestind.

Iată mărturia ei: “A început să se tragă cu gaze de la începutul protestului, de pe la ora 16.00. Atunci a fost primul semnal. A mai fost unul pe la cinci. Iar de la ora șapte, s-a dat din 20 în 20 de minute cu gaze. Nu erau același tip de gaze, era ceva mai puternic, îți bloca complet căile respiratorii, picai jos, efectiv. N-aveai cum să mai respiri”.

Reporter: Din ce-ai observat, de la ce a pornit riposta jandarmilor?

Martor: Cred că așa a fost planul. Au fost în piață câțiva indivizi, care s-au prefăcut a fi agitatori. Dar de fapt erau trimiși special și s-au dovedit a fi membri de partid, din Ferentari și Voluntari, deghizați în ultrași. Și au făcut chestia asta doar ca jandarmii să aibă un motiv să intervină în forță.

Reporter: Când ai fost prinsă în ambuscadă?

Martor: Pe la ora 23.00, când în piață încă mai erau oameni pașnici. Ne refugiaserăm spre sediul BRD. Și atunci au început să tragă. Lumea fugea care încotro. Era gaz chimic peste tot. Erau foarte mulți oameni căzuți. Cei de la MegaImage au deschis toate ușile, au zis: Intrați câți puteți, să nu tragă în voi,  că vă scoatem noi prin spate. Și am ieșit prin spate, dar cei de la Jandarmerie au blocat ieșirile. Ne așteptau acolo.

Reporter: Erau huligani strecurați printre voi?

Martor: Nu, nu mai era niciun  huligan în piață, după ce s-a declanșat răzmerița. Când ne-au înconjurat jandarmii, am reușit să fug și să mă baricadez într-o scară de bloc. Cădeau oamenii ca muștele. Un băiat din grupul nostru a fost trântit pe jos de un jandarm. I-au spart telefonul. L-au bătut. Fără motiv. Doar pentru că era acolo. Nu trebuie să ne sponsorizeze cineva, Iohannis sau Soros, să mergem la protest, cum zice Dragnea. Și îmi doresc să nu se mușamalizeze ce s-a întâmplat, să se afle care a fost realitatea. 

Căutându-l pe Gino

Ciprian, 33 de ani, kinetoterapeut, din București, a depus plângere după ce a fost lovit și reținut de jandarmi, la protestul din 10 august. „Am văzut mulți manifestanți care erau agresivi, care erau instigatori. La un moment dat, m-am plimbat și eu prin fața jandarmilor, să mă uit în ochii lor, să văd ce fel de oameni sunt. Și la un moment dat am fost curios să văd ce se întâmplă în zona în care se arunca în jandarmi cu sticle și diferite obiecte. Am fost curios. Evident am plecat cu gândul că o să risc. Și în timpul unei incursiuni spre acea zonă, jandarmii au început să înainteze, dinspre zona în care au fost atacați spre zona în care eram și eu.

Extracția

Eu sunt pașnic și sunt și mic așa, de statură, nu am forță foarte mare să lupt fizic. Am ridicat mâinile, dar jandarmii m-au împins. Unul dintre ei avea niște picioare foarte groase, n-am să îl uit pe acel jandarm. M-a trântit la pământ, m-a lovit cu genunchiul în față. Un coleg al lui m-a lovit și el, am fost tras de păr de mai multe persoane, am fost lovit în timpul acestei treceri. La poliție mi s-a spus că acest lucru se numește extracție. După ce am trecut de cordonul de jandarmi, reținut fiind, doi indivizi în civil m-au agresat. Am strigat tot timpul ăsta: Încetați, nu mă mai loviți! Nu am făcut nimic! Cel care m-a lovit cu cotul în față, mi-a umflat un pic arcada, mi-a spus: Trebuie să fi făcut tu ceva! Dar ce m-a frapat a fost atitudinea cu care a făcut-o. Era plin de ură. Ca mulți alți oameni din jurul nostru. Și de o parte, și de alta a baricadei. După aceea am fost controlat, am fost dat cu capul, ușor, nu tare, dar gestul contează, de dubă, am fost descălțat, s-au uitat la ce am în rucsac. Mi-au cerut buletinul, l-am prezentat. Le-am spus că nu voi pleca de acolo până nu îmi spune băiatul care m-a lovit cum îl cheamă. Nu mi-a spus.

Salvarea

Am întrebat pe alți oameni care erau pe acolo, dintre colegii lui. Unii dintre ei erau de bun simț și educați, alții, mai puțin. Mi-au spus că am scăpat ieftin, că sunt liber să plec. L-am întrebat pe un domn maior care era acolo cum se numește băiatul care m-a bătut și nu a vrut să-mi spună. După ce am ieșit din curtea Guvernului, am întrebat mai mulți polițiști de numele lui. Am văzut că nu am sorți de izbândă. Cel mai mare în grad de la poliția rutieră mi-a spus cum se numește el, avea două stele de general, i-am strâns mâna. Mi-a spus că nu poate să m-ajute. I-am zis că se cunosc între ei. A început să râdă și mi-a răspuns că nu-i așa. Până la urmă, am văzut un tânăr, care cred că e fotoreporter, că avea o cameră performantă. L-am rugat să-i facă poză celui care mă lovise și stătea acum lângă mașina Jandarmeriei. Să am măcar fața.

Lucrarea

După câteva zeci de minute, m-am așezat la poartă, jos, m-am uitat la genunchiul care sângera. A venit fotoreporterul și mi-a spus că i-a făcut poză, i-am dat email-ul meu. Imediat după aceea m-am dus la Ambulanță să cer un pic de dezinfectant. Și în momentul acela am auzit că îl striga cineva pe băiatul care mă lovise: Gino, vino încoace! Îi zic: A, Gino te cheamă! S-a uitat urât la mine, a plecat, dar eu n-am mai putut să plec din zona aceea, de lângă poarta Guvernului. Pentru că un tip în civil, locotenent Pavel de la Jandarmerie, mi-a cerut actele și mi-a zis să stau pe loc. M-a urcat în dubă și mi-a spus că mă va lua la secție. L-am întrebat motivul. Mi-a zis că mi-l spune la secție.

La secție, m-au pus să dau declarație. Mi-au spus că pe cameră se vede că sunt instigator. Nu am aruncat cu nimic. Nu am strigat, nu e în firea mea să vorbesc vulgar, nu am scandat înjurături, cum a strigat marea masă. La secție, am spus că vreau să fac o plângere împotriva domnului Gino. Și mi-au spus că în trei zile mă vor anunța. Asta se numește lucrare în termenii lor. Deci mă vor anunța, sper să-l identificăm și să i se facă demersuri legale”.