Borcea a găsit ieșirea: VIP Exit. Pe lângă doamna legată la ochi

Oana Dusmanescu
Oana Dusmanescu
04 septembrie 2018, 11:25 actualizat acum un an
    Borcea a găsit ieșirea: VIP Exit. Pe lângă doamna legată la ochi

Cristian Borcea pare a fi întruchiparea deținutului model. Un organism superior, de tip Factotum, care și-a desfășurat mai fluent viața în spatele gratiilor decât o facem mulți dintre noi în libertate. Și-a mărit familia, a făcut solicitări de eliberare condiționată în lanț, căci pedeapsa de șase ani și patru luni de închisoare sună teribil pentru oricine. S-a comportat activ, civilizat-revoltat, cam ca orice prizonier vigilent care se respectă. În cele din urmă, eliberarea condiționată a venit pe 2 iulie, fostul acționar al lui Dinamo declarând cu acea fericită ocazie că nu dorește nici dușmanilor lui să treacă prin ce a trecut el la Poarta Albă.

Deci, nici dușmanii nu mai sunt ce erau odinioară.

Sindicatul angajaților din penitenciare susține însă Borcea numai prin pușcărie nu a stat, ci a beneficiat, la umbra statutului și numelui său de numeroase permisii ilegale într-un singur an, manevre făcute cu discreție și la distanță de ochii curioșilor. Criteriile, spun sindicaliștii, pentru atâtea plimbări nu ar fi putut fi îndeplinite decât de un Tony Stark al zeghelor, care ar fi putut aduna bile albe într-un an cât alții în 10. Lucru care l-a transformat pe cel implicat în șapte dintre cele douăsprezece transferuri frauduloase în omulețul de pe semnul verde care indică ieșirea din spații închise, în costum alb și fugind ca Usain Bolt.

De altminteri, toate aceste complicități fluide, mai mult sau mai puțin definite, aceste granițe încălcate cu bocanci cu talpă groasă, în cadrul unui sistem penitenciar care, după cum îi spune numele, ar trebui să țină oamenii înăuntrul său și nu să le dea drumul precum câinilor de curse, pe start lansat, sunt cele care aruncă umbra îndoielii peste orice act de justiție.

De ce să credem că Borcea e unicul care s-a scurs ușor, noaptea, pe lângă zidurile închisorii, evadat în suspans, cu permisiunea gardienilor?

De ce să nu luăm în râs lacătele flexibile ale unor pușcării, dacă ele se pot desface cu atâta ușurință, cu atâta obscenitate și dispreț față de lumea neștiutoare?

De ce să nu sperăm că ne putem crea oricând avantaje care durează la nesfârșit, care nu se anulează odată cu condamnările ferme sau cu fărădelegile dovedite?

Cineva să-i ia doamnei legate la fel de obscen la ochi, care pretinde că se ocupă cu dreptatea, balanța aceea din mâini. Cred că și dumneaei a început să fure la cântar.